Vând suflet azi ...

Cum poţi tu, oare, să zâmbeşti,
Când eu strâng doar furtuni şi ape,
Şi ploi - pe toate eu le cern
De-i zi afară, de e noapte

Când sufletul mi-e trist şi greu
Ca norii de pe cer de-afară
Când nu mai ştiu aprinde-un dor,
Când stele somnul îmi doboară?

Vând suflet azi, căci nu mai vreau
Să mai fiu tristă, să mă doară.
De azi tăcerii nu-i mai dau
Nici zâmbet şters, nici cer de vară.

Vând suflet azi, îl dau de-a-ntregul.
E gratis azi doar pentru tine.
Îl ia de vrei, căci mie, bietul,
Demult nu îmi mai aparţine.

Vând suflet azi, cu vis şi noapte,
Cu ani întregi de dor de tine.
De mâine-am să m-afund în şoapte
Şi-am să trăiesc şi pentru mine.

duminică, 12.06.2011

Lucas y Sara / LHDP

gracias a Maria del Cielo = Violeta :)

Stuck in the past

Numai eu ma simt si acum "ramasa in trecut"? Numai mie sa-mi fie dor de iarba aceea verde, ca de poveste, din acel 23 August la Dunare? Numai mie sa-mi fie dor de ochii aceia care vorbeau verzi si uscate si ma faceau sa rad din tot sufletul si din toata inima, nestiind cum sa-mi spuna ca s-au indragostit de mine?

Numai eu sa fi ramas blocata in trecut si sa nu-ti pot uita sarutarile si imbratisarile in care sufletul meu pur si simplu se desprindea de trup pentru a se cuibari in inima ta?

Sa fiu numai eu aceea care-si aminteste de parca s-ar fi intamplat ieri de ziua in care m-ai condus la gara si ai sfarsit prin a urca si tu in tren cu mine?

Numai mie sa-mi para rau si acum, dupa 17 ani - jumatate din viata mea! - ca, desi "depusesei actele la primarie", verighetele noastre nu s-au mai unit in cele din urma?

Si sa fiu oare numai eu aceea care, dupa o noapte intreaga in care mi-ai colindat visele si ai fost atat de aproape de mine incat te-am simtit atat de real, dimineata sa-mi fie dor nebun de tine si sufletul sa-mi planga intreaga zi dupa jumatatea care fusese candva a lui?

Numai eu sa fiu aceea care vrea sa ramana blocata in trecut si sa pastreze in suflet amintirea ta, de teama sa nu te piarda?

Aseara am fost din nou impreuna, m-ai imbratisat, m-am cufundat in cerul ochilor tai verzi pe care atat de mult ii mai iubesc inca si ti-am soptit in gand ca mi-e atat de dor de tine!! - nu stiu daca si tu m-ai visat sau daca doua suflete atunci cand se viseaza se si intalnesc - asa cum se spune.

Stiu insa ca eu si azi te mai iubesc: la fel ca ieri, la fel ca-ntotdeauna. Si fie chiar si pentru o noapte, sufletul meu a fost fericit pentru ca eu l-am blocat in timp si asa a putut fi din nou cu tine!

Cine-a spus ca ochii care nu se vad se uita?! Nu ochii care au rascolit cerul sufletului meu de atatea ori! Nu ochii tai care pur si simplu zambeau de fericire cand ne intalneam si care m-au durut atat de tare cu tristetea lor atunci cand ne-am despartit!

Sunt ochi care au reprezentat intreaga lume la un moment dat in viata unui om - acesti ochi nu se pot uita niciodata! Amintirea lor nu o va sterge nici trecerea timpului, nici furtunile, nici ploile si nici macar moartea.

Poate ca tu ai fost sufletul meu pereche. Poate ca de aceea am ramas blocata in timp alaturi de ei, ochii tai.

Poate de aceea ne cautam inca ...
(vineri, 17 aprilir 2009)

PS Multumiri pt clip Tatiana Blue!!! :-*

Praf de lună

Să spun că te iubesc, nu pot
Când îngeri îmi răstorni în braţe,
Când răvăşeşti apusul tot
Şi mii de-ntinderi de mătase,

Când îmi aduci doar nouri grei
În ochii mei mai trişti ca noaptea,
Când am uitat aprinde-un dor
Şi cerurile îşi vor partea?

Când mii corăbii rătăcesc
În sufletu-mi mâhnit ca marea ...
Tu iarăşi pleci, eu iar te chem
Şi ne apasă depărtarea.

Şi dor mi-e să mă-mbăt de tine,
Să numărăm nisipul cald,
Apusului să-i dau iar nume,
S-adun şiraguri de corali,

Dar cum să mai visez la soare,
Când azi furtunile se-adună,
Când nu mai pot aprinde-o zare
Sub nori de dor, sub praf de lună?

Şi cum să-ţi spun că te iubesc,
Când cerul mi-ai golit de stele
Şi-am răscolit nisipul tot
De vise rătăcind prin ele?

Şi uite-aşa mai trece-o zi
În care-am răscolit furtuna...
Mi-e dor de visul de copil
Când cuprindeam în braţe luna.

(vineri, 11 iunie 2010)

Caderea ingerilor

tot Tatianei Blue avem a-i multumi pt clip !! :)

Heruvimi reci şi trişti
Ca visele mele uitate,
Apocaliptice umbre rămase tăcute
Departe de inimi uzate
Şi stele sorbind cu nesaţ strălucirea
Cerului înecat în apusuri.
Gânduri născute din foşnete moarte
Şi zboruri pierdute-n abisuri.
Pe toate le strâng, le adun ca nebună
La pieptu-mi pustiit de tăcere…
Mi-e cântecul mut ca lebăda moartă,
Mi-e ochiul străin de durere.
Şi-aş vrea să mai pot azi cuprinde în braţe
Nemărginirea uitată de vreme.

Lacrimi fierbinţi şi sorbite
De buze mereu însetate,
Priviri fără ţel şi rănite
De orizonturi deşarte,
Gânduri rostite-n tăcerea târzie
De flacăra iubirii trecute,
Cad din înalt alţi şi alţi îngeri
De prea multe aripi pierdute -
Iar eu, copilă nebună,
Îi prind, îi culeg ca pe-o floare…
Mi-e sufletul mort fără vise,
Mi-e zâmbetul şters fără soare.
Şi tot n-am învăţat că-n viaţă pustiul
E unic şi moarte – nu are…

Luceferi plânşi şi căzuţi
Ca zborul meu lin peste lume,
Sărutări ruginite de vreme
Rămân dintr-un fals fără nume.
Şi îngerii-mi goi de veşminte furate
Arse de minciuni şi trădare
Cad încă o dată din visele mele
Şi-ncet se îneacă în mare.
Şi eu, cu sufletul veşted,
Privesc cum mai vine o noapte…
Mi-e cerul rămas fără stele,
Mi-e inima răvăşită de şoapte.
Şi nici nu mai ştiu de ce astăzi iubirea
Păstrează speranţe uitate.

(luni, 27 octombrie 1997)

Trezire ...

M-am trezit cu tine-n gând
Şi-am vrut să fur din ceruri luna.
Din nori cad îngeri trişti plângând.
Să pot să-i prind, întins-am mâna.

Dar am rămas cu trupul gol
Rănit de zări aprinse-n noapte.
Umbrit de cârduri de cocori,
Udat de ploi şi stinse şopate.

Şi-am adormit la braţul vremii
Şi am crezut uitată marea.
Trec vise reci iar pragul serii
Şi-n braţe am cuprins uitarea.

Şi am visat o altă lume
Apusă ieri, astăzi uitată.
Cu nouri toţi purtând un nume,
Cu flori de stele fără şoaptă.

Şi iar m-am ridicat din noapte
Şi iar m-am dăruit uitării.
Din vise mi-am clădit palate,
Din şoapte-am pus iar valuri mării

Şi cerul l-am spoit cu-albastru.
De stele-am agăţat iar luna
Şi din prea auriul astru
Vreau doar o rază – numai una.

(marţi, 5 noiembrie 2002)

Taceri de stea

versuri: eu
colaj: Tatiana/ Blue
muzica: Gregorian (The moment of peace)

Îmi pare rău ca n-am să pot avea
Ai tăi ochi negri prea plini de idile
Şi este trist că peste soarta mea
Ninge mereu. Mi-e tare dor de tine!

E noapte iar şi-ncet se adânceşte
În mine golul tăcerilor de stea.
Nu pot avea ce inima-mi doreşte
Şi n-am nici vise. Aşa e lumea mea.

Nu pot gusta din cupa fericirii.
Probabil am greşit şi astăzi nu mai ştiu.
Şi-aş vrea să rup din prea plinul iubirii
Doar o petală să pot să îţi fiu

Şi dor, şi-apus, şi răsărit, şi noapte,
Să cânt, să plâng, să râd de-această viaţă
Uitată în amurg ca visul unei şoapte,
Purtată peste timp pe-un palid fir de aţă.

Nu mă-ntreba de ce nefericirea
Mă însoţeşte peste tot în viaţă.
Nu-i vina mea. Cum nu-i nici nemurirea
Un simplu vis pribeag de dimineaţă.

(sâmbătă, 7 decembrie 1996)

Urme de parfum

versuri: eu
colaj: Tatiana / Blue
muzica: Francis Goya

Trecerea timpului ne macină paşii.
Purtăm ades cu noi aceleaşi amintiri.
Mi-e dor de visul tău ce l-am gustat o clipă.
Mai lasă-mă să-ţi gust acele dulci priviri.

Ecoul zilei de ieri cimentează trăirea.
Fiorul primului sărut îl mai simt şi-acum.
Şi ştiu că te iubesc cât stelele şi luna
Desprinse de pe cer, culcate-ntr-un album.

Fotografii de ieri ne-aduc astăzi aminte
Cât ne-am iubit atunci, cât ne iubim acum.
Te simt mereu aici, te port mereu cu mine
Şi-n urmă lăsăm urme suave de parfum.

(marţi, 20 aprilie 1999)

Dincolo de ....

Dincolo de lume se întinde neantul.
O clipă de viaţă sau o clipă de fum.
În mine e noapte, sunt ploi sau doar ceaţă,
Nu ştiu pe ce drum să mai merg,
Peste tot pe unde calc
Pământul se-nmoaie
Şi mă scufund.
Dincolo de dor se întinde uitarea.
Aş vrea să fiu acum eu pasărea Phoenix
Să pot renaşte din propria-mi cenuşă,
Să nu mă las purtată de vânt
Sau de toamnă
Spre cine ştie ce colţ uitat de lume.
E greu când trebuie să rătăceşti printre veacuri
Fără să ştii ce cauţi anume.
E greu să te pierzi prin nisip de uitare
Şi să vrei să fii OM
Dincolo de amăgirile care te înconjoară.

(duminică, 21 martie 1994)

Dor de tine (Gillda Stoian) - volum poezii si eseuri

Se poate cumpara de aici:

http://www.nominalex.ro/94,dor-de-tine-%28gillda-stoian%29.html

http://www.librarie.net/carti/152295/Dor-tine-Gillda-Stoian

http://www.pro-librarie.ro/autor/gillda-stoian--i1539

http://www.manuale-scolare.ro/autor/57621/Gillda-Stoian

"Pentru toate acele clipe in care sufletul meu s-a ridicat dincolo de ceruri, pentru toate clipele in care am zambit si am fost fericita, pentru toate acele clipe in care mi-am pierdut visele fara a intelege macar de ce, pentru povestile mele de iubire in care mereu am fost o "day-time girl" (fata pentru suflet), pentru toate acestea s-a nascut acest volum: o fila de poveste, un eseu, o poema, un cantec pentru tot ce a fost frumos sau trist in viata mea.Un volum de suflet, pentru suflet" (Gillda Stoian).

LUNI - ZI DE SPETANŢĂ

În noaptea asta cerul a plâns cu stele de fericire. Salciile plângătoare şi-au şters lacrimile şi au şoptit cuvinte de dragoste adevărată odată cu tine.

Pe aripa înserării, zborul privirilor născute din şoaptele stelelor se lasă purtat de adierea amurgului târziu spre locurile în care speranţa din sufletele noastre şi-a clădit altarul ei de iubire. Frunzele nu mai dor aşa cum se întâmpla în alte seri, ci sunt numai petale de gând şi în tăcerea nopţii cea târzie, stelele căzătoare lasă să se vadă în urma lor cele opt litere rostite la infinit de glasul gândului meu: te iubesc.

Protejată de braţele tale, tăcerea îşi pierde treptat din intensitate, noaptea uită risipirea, iar vântul plăcut al serilor de mai mă răsfaţă umplându-mi sufletul cu parfumul trandafirilor înfloriţi.

Sunt clipe în care aş merge pe străzile cufundate în noapte fără să am o ţintă anume, aş hoinări numai ore şi ore în şir alături de tine, mână în mână, păstrând cu mine şi strângând la piept fericirea asta pe care am căutat-o atât amar de vreme.

Când buzele tale le-au atins pe ale mele, am avut senzaţia că am fost sărutată de petalele unui trandafir, iar parfumul lor m-au purtat pe nori de diafan spre locuri pe care nu le-am văzut demult, spre locuri ce nu am crezut că pot exista, spre locuri pe care nu le-am văzut niciodată.

Îţi multumesc că m-ai făcut să uit cât de tristă am fost cu o zi înainte.

(luni, 19 mai 1997)

POVESTE AMARA DE TOAMNA

Astăzi m-am trezit ţinând în palmă
Fire de nisip albastre ca tăcerea nopţii
Şi soarele-a apus în roua amăgirii
Pe care cerul şi-a aruncat-o în păcat.
Mă binecuvântează somnul ploioaselor uitări
Ascunse în coloane infinite de trădare
Şi-mi arde albul sufletului cuvântul
Dimineţii care s-a născut din haos.
În inima mea se bat pentru supravieţuire
Gândurile negre ale unui cântec
Şi-n tangoul petalelor de porţelan
Se pierde tăcută şi prea înroşită marea.
E ziua când norii se nasc din candoare
Mai violetă ca apusul unui amurg târziu
Şi visătorul nopţii, în caleaşca lui de humă,
Nu e decât un simplu trecător al vieţii.
Pe strunele viorilor aştăzi se zbate pieirea,
Reînviată de cei ce nu mai ştiu să iubească
Şi din adâncul nesecat al suferinţei,
Se mai naşte astăzi un copil care să plătească,
Păcatele părinţilor săi incompatibili.

(joi, 16 noiembrie 1995)

ARIPI DE INGER

Ai smuls sufletul din mine,
Munţii toţi i-ai şters cu el
Şi mă-ntreb când seara vine
Cum de vrei s-ajungi la cer?!
Stelele s-au stins cu toate,
Visele-au murit demult.
Şi din aripi larg deschise
Flăcări stinse au căzut.
Te-am iubit mai mult ca marea.
Te-am dorit să fii al meu.
În braţe-am vrut să ascund zarea,
Să fur culori din curcubeu,
Cerul întreg să-l scriu cu ele,
Luceafărul să îl ascund,
Din aripi largi să nasc iar stele
Când vremea mea va fi trecut.

(vineri, 7 februarie 2003)

E CA SI CUM...

E ca şi cum văzduhul s-ar fi desprins în două
Şi norii de mătase căzut-au din înalt…
E ca şi cum deşertul adună-n frunze rouă
Şi plouă, dar nisipul rămâne tot uscat.

E ca şi cum trecutul răsare din ruine
Şi-mi este dor de visul ce l-am crezut uitat.
Şi iar mă doare noaptea ce stelele-mi apune
Trişti îngeri fără aripi de vină m-au spălat.

E ca şi cum întregul ar fi lipsit de-o coardă
Să-i fie dat ca-n vreme s-o caute mereu…
Şi iar mi-e dor de tine, aşa ca altădată,
Când mai visam că-n lume suntem doar tu şi eu.


(vineri, 9 februarie 2001)

Vise rebele

Te-am chemat să stingi furtuna,
Noaptea mea s-o laşi aprinsă,
De pe ceruri să-mi furi luna,
Să-mi săruţi geana închisă.

Să-mi aşezi în palme lumea,
Să-mi aprinzi cerul de stele,
Să mă laşi să tulbur noaptea,
Gânditorul meu, cu ele!

Şi să zbor pe norii vremii,
Să m-afund în ei şi, poate,
Răscolită de furtună,
Să vreau a mai stinge-o noapte.

Te privesc cum seduci luna,
Cum aşezi în păru-mi stele
Şi te mai iubesc o dată
Pentru visele-mi rebele.

(marţi, 23 martie 2004)

Peisaj

Se sfâşie cerul în fâşii de mătase
Şi noaptea-mi se plânge cu fulgi grei de nea.
Ceasornicul timpul refuză a-l bate
Şi clipa m-apasă din ce în ce mai grea.

Furtuna din suflet îngheaţă cuvinte,
Avalanşe imense se produc pe pământ,
Prăpastia eului meu se-adânceşte
Şi mintea-mi porunceşte să uit cine sunt.

(duminică, 8 ianuarie 1995)

DOR DE TINE....

colaj video: Tatiana Blue

Cum să striveşti în palme stele,
Când lacrima îşi spune ruga?
Cum să nu cânţi, când de durere
Apusul îşi sărută umbra?
Şi cum să zbori, când curcubeul
Născut din rouă şi tăcere
În noapte îşi culege eul
Din zbuciumul fiinţei mele?

Cum poţi să râzi, când visul plânge?
Şi cum să dormi, când ziua doare?
Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge
Apocalips de dor şi mare?
Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni
Când sufletul dezminte firea?
Cum să iubeşti, când din iubire
Azi strângi la piept doar risipirea?

Cum să fii bun, când totul minte?
Cum să mai ierţi, când totul doare?
Cum poţi să uiţi şoapta fierbinte
Rostită-ntr-un altar de soare?
Şi cum să ceri nemărginirii
Să îţi arate-n larg hotarul
Când nu-i poţi spune fericirii
Că vrei să îţi alunge-amarul?

Cum să te strig, când eşti departe?
Cum să-ţi sărut în vis privirea,
Când tu te temi că zori deşarte
Ţi-aştern în braţe amăgirea?
Şi cum să-ţi spun că doru-n mine
Nu minte şi nici nu trădează
Când tu, tăcut, te-nchizi în tine
Şi nu simţi noaptea că visează?

Cum să te chem, când ştiu că-n noapte
Nu vrei s-auzi a mea chemare...
Cum să nu cad, când eu din şoapte
Nu pot să-nalţ un vis spre soare?
Şi te iubesc aşa cum omul
Iubeşte doar o dată-n viaţă!
Dar eu iar pierd… Şi risipirea
Îngroapă stropii de speranţă.

(luni, 7 iulie 1997)

IN MINE-A COBORAT TOAMNA....

E toamnă şi în suflet îmi cad frunze-ngălbenite.
Rămân pe dinăuntru mult prea pustiu şi gol.
În aşteptarea razei ce nu mă întâlneşte,
Încerc să îmi joc bine misteriosul rol.

În mine-a coborât mult prea devreme toamna.
În braţe strâng tăcerea¸iar cântecul mi-e mut.
Aş vrea să pot să strig, să pot aprinde noaptea...
Mi-e somnul fără vise. Mi-e sufletul pierdut.

Mă doare ploaia asta ce noaptea mi-o sfâşie.
Mă doare toamna rece căzută din înalt.
Te văd trecând grăbit şi inima mea ştie
C-ai tăi ochi mari şi veseli mereu visele-mi ard.

(noiembrie 1992)

Hold me for a while - Rednex

Am descoperit ieri melodia asta. Si de atunci, o ascult pe "repeat" de zeci de ori. - Miss you so, my angel!! :(



Hold, hold me for a while
I know this won't last forever
So hold, hold me tonight
Before the morning takes you away

Hold, hold me for a while
Before the morning takes you away

We're in eachothers armes
Soon we're miles apart
Can you imagine how I'll miss,
Your touch and your kiss?
Short moments of time
We have left to share our love

Hold, hold me for a while
I know this won't last forever
So hold, hold me tonight
Before the morning takes you away

Hold, hold me now,
From dusk to dawn all night long
Save, save me now,
A short moment of time

Hold, hold me for a while
I know this won't last forever
So hold, hold me tonight
Before the morning takes you away,
Takes you away ....

DUMINICĂ - ZI DE VISARE

Mi-am clădit speranţe, aşa cum îşi clădeşte fiecare om. Unele s-au împlinit. Altele... s-au topit aşa cum se topeşte de căldura soarelui un biet fulg de zăpadă.

Astăzi minunile s-au stins. M-am aruncat în braţele visării nemărginite şi am uitat că minuni azi nu mai sunt. Am căzut. Am căzut şi m-am sfărâmat în uitare. Şi n-am mai ştiut să m-adun. Şi-am plâns. Şi stelele s-au stins cu toate.

Şi am rămas fără stele....

Am pornit la drum. Încotro? Nu ştiam nici eu unde. Rugam numai asfaltul să-mi ierte cutezanţa de a-i sfărâma liniştea şi iubirea sub tălpile groase ale ghetelor mele.

Şi mi-a strigat:
- Sărmane, omule! Te compătimesc. Ţi-aş da din tăria mea, dar mi-e teamă că voi ajunge o cârpă ca tine!

Am plecat. Vroiam să ajung în peşterile de umbră ce se ridicau deasupra pădurilor de măslini. Vroiam să-mi găsesc pacea şi dorinţa de a trăi.

....Dar m-am trezit....