Cerul sufletului meu

Deschde zările
Şi lasă să curgă mierea şi laptele
Fericirii noastre de ieri.
Sunt veşnicii parcă
De când nu mi-am mai simţit
Sufletul zâmbind.

Se lasă înserarea.
Afară şi în braţele mele.
Din nou te voi căuta printre stele
Noaptea întreagă.
Fără a te găsi.

Mi-e dor de ochii tăi
Aprinzând tot cerul
Sufletului meu.
Mi-e dor de lumina lunii
Din noaptea în care tu
M-ai sărutat
Pentru întâia dată.

Şi iară am să scutur
Crengile goale
ale copacilor
Pentru a te cuprinde
în braţe.

Noaptea m-ajunge din urmă.
Îmi va fi iară dor (nebun) de tine.

(vineri, 28.10.2011)

Vând suflet azi ...

Cum poţi tu, oare, să zâmbeşti,
Când eu strâng doar furtuni şi ape,
Şi ploi - pe toate eu le cern
De-i zi afară, de e noapte

Când sufletul mi-e trist şi greu
Ca norii de pe cer de-afară
Când nu mai ştiu aprinde-un dor,
Când stele somnul îmi doboară?

Vând suflet azi, căci nu mai vreau
Să mai fiu tristă, să mă doară.
De azi tăcerii nu-i mai dau
Nici zâmbet şters, nici cer de vară.

Vând suflet azi, îl dau de-a-ntregul.
E gratis azi doar pentru tine.
Îl ia de vrei, căci mie, bietul,
Demult nu îmi mai aparţine.

Vând suflet azi, cu vis şi noapte,
Cu ani întregi de dor de tine.
De mâine-am să m-afund în şoapte
Şi-am să trăiesc şi pentru mine.

duminică, 12.06.2011

Zbor spre soare

O dragoste nebună-ţi cer
Şi-a mărilor iertare.
S-agăţ de aştri dorul meu,
Să pot zbura spre soare,

Căci dor mi-e să mă-mbăt de tine
Şi să alerg prin viaţă.
Să colindăm tot Universul
Şi-ntinderi de mătasă.

Şi iar mă rog la cerul lumii
Să fiu din nou cu tine,
Să mă-nfăşor cu praf de stele,
S-agăţ de lună, vise.

Să îmi clădesc un univers
Din tot ce-i mai frumos în viaţă,
Să dau uitării ce-a fost rău
Şi să iau totul de la capăt

În lumi în care pot visa
La Feţi-Frumoşi, la Zâne bune,
În lumi în care pot spera
Şi cerurilor să dau lume.

(vineri, 17 septembrie 2010)

Praf de lună

Să spun că te iubesc, nu pot
Când îngeri îmi răstorni în braţe,
Când răvăşeşti apusul tot
Şi mii de-ntinderi de mătase,

Când îmi aduci doar nouri grei
În ochii mei mai trişti ca noaptea,
Când am uitat aprinde-un dor
Şi cerurile îşi vor partea?

Când mii corăbii rătăcesc
În sufletu-mi mâhnit ca marea ...
Tu iarăşi pleci, eu iar te chem
Şi ne apasă depărtarea.

Şi dor mi-e să mă-mbăt de tine,
Să numărăm nisipul cald,
Apusului să-i dau iar nume,
S-adun şiraguri de corali,

Dar cum să mai visez la soare,
Când azi furtunile se-adună,
Când nu mai pot aprinde-o zare
Sub nori de dor, sub praf de lună?

Şi cum să-ţi spun că te iubesc,
Când cerul mi-ai golit de stele
Şi-am răscolit nisipul tot
De vise rătăcind prin ele?

Şi uite-aşa mai trece-o zi
În care-am răscolit furtuna...
Mi-e dor de visul de copil
Când cuprindeam în braţe luna.

(vineri, 11 iunie 2010)

Răzvrătire

Nu mai vreau să şterg norii de praf!
Am obosit numai eu să agăţ stele de cer,
Numai eu să dizolv noaptea,
Să fac singură luna să strălucească.
De azi, n-am să mai pun niciun val mării,
N-am să mai fac nicio stea să chicotească sub pământ.
E rândul tău să înveţi să asculţi vântul cum dansează
Cu frunzele copacilor.
E rândul tău să înveţi luna să facă
Mătănii pe cer.
De azi, vreau să fiu eu cea care va primi
Şiraguri de mărgăritari
Pentru fiecare vis tivit cu raze de soare,
Pentru fiecare vis de stea pe care l-am ridicat
Cândva pentru tine.

(vineri, 11 iunie 2010)

Nu-mi cere să uit

Nu-mi cere să uit. Mă doare tăcerea
Şi luna ce stele în noapte îmi sfarmă.
Mă-ngână trecutul şi murmur de vise
Ce viaţa trecând peste noi le destramă.

Şi dor mi-e de soare şi valuri de şoapte,
De ale nopţii crenele de vise -
Cad îngeri furaţi de aripi şi zâmbet de ape
Mi-apasă cu toate privirile-mi ninse.

Şi cum să pot oare în cer să-mi aşez
Un licăr de zâmbet ce-mi dăinuie-n suflet,
Să nu mi-l ia noaptea, să nu îl mai pierd
Când zorii mă-ngână cu toţii-ntr-un cântec?

Şi cum să fur raze din luna trufaşă,
Să îmi pot clădi un ametist de vise
Şi-apoi să păşesc fără teamă prin viaţă
Că norii n-au să-mi mai ude ploapele ninse?

Şi dor mi-e de trăirea de ieri, când fugară,
Aroma iubirii se cuibărea în suflet.
Cad îngeri uitaţi de tăcere şi iară
Mă mustră lumina închisă-ntr-un sipet.

Dar ziua se ridică la ceruri şi iată
Mai trece o noapte de dor şi suspine.
Cad fluturi din soare şi imense coloane
În suflet se-nalţă de dorul de tine.

(vineri, 17 Sept. 2010)

video: Tatiana Blue (TPoezie - youtube)