Se afișează postările cu eticheta uitare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta uitare. Afișați toate postările

vineri, 15 octombrie 2010

Nu-mi cere să uit



Nu-mi cere să uit. Mă doare tăcerea
Şi luna ce stele în noapte îmi sfarmă.
Mă-ngână trecutul şi murmur de vise
Ce viaţa trecând peste noi le destramă.

Şi dor mi-e de soare şi valuri de şoapte,
De ale nopţii crenele de vise -
Cad îngeri furaţi de aripi şi zâmbet de ape
Mi-apasă cu toate privirile-mi ninse.

Şi cum să pot oare în cer să-mi aşez
Un licăr de zâmbet ce-mi dăinuie-n suflet,
Să nu mi-l ia noaptea, să nu îl mai pierd
Când zorii mă-ngână cu toţii-ntr-un cântec?

Şi cum să fur raze din luna trufaşă,
Să îmi pot clădi un ametist de vise
Şi-apoi să păşesc fără teamă prin viaţă
Că norii n-au să-mi mai ude ploapele ninse?

Şi dor mi-e de trăirea de ieri, când fugară,
Aroma iubirii se cuibărea în suflet.
Cad îngeri uitaţi de tăcere şi iară
Mă mustră lumina închisă-ntr-un sipet.

Dar ziua se ridică la ceruri şi iată
Mai trece o noapte de dor şi suspine.
Cad fluturi din soare şi imense coloane
În suflet se-nalţă de dorul de tine.

(vineri, 17 Sept. 2010)

video: Tatiana Blue (TPoezie - youtube)

miercuri, 28 iulie 2010

Spuneai c-am sa te uit ... In care viata?

versuri: eu
cojal: tatiana/ t55ro-blue




Spuneai c-am să te uit ... În care viaţă?
În care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tău, şi ochii ... a buzelor dulceaţă
Mă sfarămă şi-acuma în cioburi mii şi mii...

Şi iar mi-e dor de tine, o dată şi-nc-o dată,
De la pământ la Ceruri, la Soare şi-napoi...
Şi mă întreb atunci: cum ai crezut o clipă
Că am să uit de tine? Că am să uit de noi?

Ar fi ca şi cum lumea s-ar pierde în uitare,
Ca mai apoi pustiul să se aştearnă-n noi.
N-aş mai avea nici stele să mai aprind o zare,
Nu ar mai fi nici soare, doar lungi şi triste ploi,

Căci viaţă mi-ai fost mie întâi, şi-apoi iubire.
Eu am trăit prin tine şi-am învăţat să zbor,
Să pot cuprinde-n palme a lumii fericire,
Să fur din soare raze, să pot pluti prin nori.

Şi ţi-am furat surâsul, şi ţi-am furat privirea,
Să pot păstra cu mine în timp fărâma de sublim
A serilor de ieri când am gustat trăirea,
Când eram fericiţi iubind ca doi copii.

Spuneai c-am să te uit ... În care viaţă?
În care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tău, şi ochii ... a buzelor dulceaţă
Mă sfarămă şi-acuma în cioburi mii şi mii...

(joi, 06 noiembrie 2008)