Adorm cu tine-n gând şi dincolo de noapte
Adun în palme stele, adun în suflet mări,
Mi-e dor de ochii tăi, de ale tale şoapte-
Hai, strânge-mă în braţe şi şterge-mi depărtări
Şi-nvaţă-mă s-ascund în palme Luna-ntreagă
Să nu mă mai privească-n noapte cum alerg
Prin albe risipiri de vise-ndepărtate
Şi cum arzând clădesc din lut alte chemări.
Tu nu îmi mai eşti zbor mai bine de o viaţă.
Mi-ai pus în braţe dorul, te-ai prelungit în nori
Şi mi-ai lăsat furtuna de gânduri ce apasă
Şi-n noapte-mi viscoleşte tot cerul meu de flori
Şi-mi plouă cu petale uscate şi-ngheţate
Şi-mi şuieră acorduri de ploaie şi tăcere.
Am să îmi pun tot dorul în vise ferecate
Şi am să şterg câmpii de dor uitat de vreme
Şi am să-ntorc tăcută o filă de poveste
În care-mi erai cânt, în care-ţi eram zbor.
Azi suntem ca-ntr-un basm cu-a fost şi nu mai este...
Doi simpli trecători prin viaţă visători.
(luni, 22.12.2014)
