Praf de lună

Să spun că te iubesc, nu pot
Când îngeri îmi răstorni în braţe,
Când răvăşeşti apusul tot
Şi mii de-ntinderi de mătase,

Când îmi aduci doar nouri grei
În ochii mei mai trişti ca noaptea,
Când am uitat aprinde-un dor
Şi cerurile îşi vor partea?

Când mii corăbii rătăcesc
În sufletu-mi mâhnit ca marea ...
Tu iarăşi pleci, eu iar te chem
Şi ne apasă depărtarea.

Şi dor mi-e să mă-mbăt de tine,
Să numărăm nisipul cald,
Apusului să-i dau iar nume,
S-adun şiraguri de corali,

Dar cum să mai visez la soare,
Când azi furtunile se-adună,
Când nu mai pot aprinde-o zare
Sub nori de dor, sub praf de lună?

Şi cum să-ţi spun că te iubesc,
Când cerul mi-ai golit de stele
Şi-am răscolit nisipul tot
De vise rătăcind prin ele?

Şi uite-aşa mai trece-o zi
În care-am răscolit furtuna...
Mi-e dor de visul de copil
Când cuprindeam în braţe luna.

(vineri, 11 iunie 2010)