Animal X - Doar tu si eu [Official Video] [HD]

Demult n-am mai ascultat o melodie romaneasca pe care sa o simt atat de mult ....



Esti ca un inger ce isi cauta o stea
Si hoinaresti mereu pe cer
Ai ochii-n lacrimi si-n palme viata mea
Sa te intorci la mine sper

Spune-mi ce ochi strain stie ce doar noi stim
Ooo, doar tu si eu
Spune-mi, tu crezi in noi, jura-mi ca vom fi doi
Ooo, doar tu si eu

Esti prea departe desi dormi pe mana mea
Azi am ajuns ca doi straini
La prima raza o sa pleci din lumea mea
Iar eu in urma ta ma sting

Sapte semne-ntr-o carte, sapte zile de catifea
Tot atatea nopti de dragoste cu aroma de cafea
Toate parca-s departe cand privesti in oglinda ta
Dar sunt la distanta de-un cuvant

Cerul sufletului meu

Deschde zările
Şi lasă să curgă mierea şi laptele
Fericirii noastre de ieri.
Sunt veşnicii parcă
De când nu mi-am mai simţit
Sufletul zâmbind.

Se lasă înserarea.
Afară şi în braţele mele.
Din nou te voi căuta printre stele
Noaptea întreagă.
Fără a te găsi.

Mi-e dor de ochii tăi
Aprinzând tot cerul
Sufletului meu.
Mi-e dor de lumina lunii
Din noaptea în care tu
M-ai sărutat
Pentru întâia dată.

Şi iară am să scutur
Crengile goale
ale copacilor
Pentru a te cuprinde
în braţe.

Noaptea m-ajunge din urmă.
Îmi va fi iară dor (nebun) de tine.

(vineri, 28.10.2011)

Vând suflet azi ...

Cum poţi tu, oare, să zâmbeşti,
Când eu strâng doar furtuni şi ape,
Şi ploi - pe toate eu le cern
De-i zi afară, de e noapte

Când sufletul mi-e trist şi greu
Ca norii de pe cer de-afară
Când nu mai ştiu aprinde-un dor,
Când stele somnul îmi doboară?

Vând suflet azi, căci nu mai vreau
Să mai fiu tristă, să mă doară.
De azi tăcerii nu-i mai dau
Nici zâmbet şters, nici cer de vară.

Vând suflet azi, îl dau de-a-ntregul.
E gratis azi doar pentru tine.
Îl ia de vrei, căci mie, bietul,
Demult nu îmi mai aparţine.

Vând suflet azi, cu vis şi noapte,
Cu ani întregi de dor de tine.
De mâine-am să m-afund în şoapte
Şi-am să trăiesc şi pentru mine.

duminică, 12.06.2011

Răzvrătire

Nu mai vreau să şterg norii de praf!
Am obosit numai eu să agăţ stele de cer,
Numai eu să dizolv noaptea,
Să fac singură luna să strălucească.
De azi, n-am să mai pun niciun val mării,
N-am să mai fac nicio stea să chicotească sub pământ.
E rândul tău să înveţi să asculţi vântul cum dansează
Cu frunzele copacilor.
E rândul tău să înveţi luna să facă
Mătănii pe cer.
De azi, vreau să fiu eu cea care va primi
Şiraguri de mărgăritari
Pentru fiecare vis tivit cu raze de soare,
Pentru fiecare vis de stea pe care l-am ridicat
Cândva pentru tine.

(vineri, 11 iunie 2010)

CHEMARE SI RASPUNS...

Te-am pierdut în gândurile nopţii
Care a uitat să mai viseze
Şi, totuşi, te-am strigat…
Nu mi-au răspuns decât
Paşi îndepărtându-se de la altarul
Dragostei noastre.

Te-am rechemat cu lacrimile de iubire
Care au ars sufletul meu
Şi, totuşi, te-am strigat…
Nu mi-au răspuns decât
Picăturile reci ale gheţarilor topindu-se
La picioarele noastre.

Te-am rătăcit în visurile mele
Care au plecat odată cu tine
Şi, totuşi, te-am strigat…
Dar nu mi-a mai răspuns
Nimeni… Şi-am pierdut
Şi zâmbetul tău pe care-l
Oprisem în colţul inimii mele.

Şi, totuşi, şi azi te mai iubesc.
La fel ca ieri, ca azi,
Ca-ntotdeauna.

(vineri, 26 august 1994)

LUNI - ZI DE SPETANŢĂ

În noaptea asta cerul a plâns cu stele de fericire. Salciile plângătoare şi-au şters lacrimile şi au şoptit cuvinte de dragoste adevărată odată cu tine.

Pe aripa înserării, zborul privirilor născute din şoaptele stelelor se lasă purtat de adierea amurgului târziu spre locurile în care speranţa din sufletele noastre şi-a clădit altarul ei de iubire. Frunzele nu mai dor aşa cum se întâmpla în alte seri, ci sunt numai petale de gând şi în tăcerea nopţii cea târzie, stelele căzătoare lasă să se vadă în urma lor cele opt litere rostite la infinit de glasul gândului meu: te iubesc.

Protejată de braţele tale, tăcerea îşi pierde treptat din intensitate, noaptea uită risipirea, iar vântul plăcut al serilor de mai mă răsfaţă umplându-mi sufletul cu parfumul trandafirilor înfloriţi.

Sunt clipe în care aş merge pe străzile cufundate în noapte fără să am o ţintă anume, aş hoinări numai ore şi ore în şir alături de tine, mână în mână, păstrând cu mine şi strângând la piept fericirea asta pe care am căutat-o atât amar de vreme.

Când buzele tale le-au atins pe ale mele, am avut senzaţia că am fost sărutată de petalele unui trandafir, iar parfumul lor m-au purtat pe nori de diafan spre locuri pe care nu le-am văzut demult, spre locuri ce nu am crezut că pot exista, spre locuri pe care nu le-am văzut niciodată.

Îţi multumesc că m-ai făcut să uit cât de tristă am fost cu o zi înainte.

(luni, 19 mai 1997)

POVESTE AMARA DE TOAMNA

Astăzi m-am trezit ţinând în palmă
Fire de nisip albastre ca tăcerea nopţii
Şi soarele-a apus în roua amăgirii
Pe care cerul şi-a aruncat-o în păcat.
Mă binecuvântează somnul ploioaselor uitări
Ascunse în coloane infinite de trădare
Şi-mi arde albul sufletului cuvântul
Dimineţii care s-a născut din haos.
În inima mea se bat pentru supravieţuire
Gândurile negre ale unui cântec
Şi-n tangoul petalelor de porţelan
Se pierde tăcută şi prea înroşită marea.
E ziua când norii se nasc din candoare
Mai violetă ca apusul unui amurg târziu
Şi visătorul nopţii, în caleaşca lui de humă,
Nu e decât un simplu trecător al vieţii.
Pe strunele viorilor aştăzi se zbate pieirea,
Reînviată de cei ce nu mai ştiu să iubească
Şi din adâncul nesecat al suferinţei,
Se mai naşte astăzi un copil care să plătească,
Păcatele părinţilor săi incompatibili.

(joi, 16 noiembrie 1995)

ARIPI DE INGER

Ai smuls sufletul din mine,
Munţii toţi i-ai şters cu el
Şi mă-ntreb când seara vine
Cum de vrei s-ajungi la cer?!
Stelele s-au stins cu toate,
Visele-au murit demult.
Şi din aripi larg deschise
Flăcări stinse au căzut.
Te-am iubit mai mult ca marea.
Te-am dorit să fii al meu.
În braţe-am vrut să ascund zarea,
Să fur culori din curcubeu,
Cerul întreg să-l scriu cu ele,
Luceafărul să îl ascund,
Din aripi largi să nasc iar stele
Când vremea mea va fi trecut.

(vineri, 7 februarie 2003)

E CA SI CUM...

E ca şi cum văzduhul s-ar fi desprins în două
Şi norii de mătase căzut-au din înalt…
E ca şi cum deşertul adună-n frunze rouă
Şi plouă, dar nisipul rămâne tot uscat.

E ca şi cum trecutul răsare din ruine
Şi-mi este dor de visul ce l-am crezut uitat.
Şi iar mă doare noaptea ce stelele-mi apune
Trişti îngeri fără aripi de vină m-au spălat.

E ca şi cum întregul ar fi lipsit de-o coardă
Să-i fie dat ca-n vreme s-o caute mereu…
Şi iar mi-e dor de tine, aşa ca altădată,
Când mai visam că-n lume suntem doar tu şi eu.


(vineri, 9 februarie 2001)

Vise rebele

Te-am chemat să stingi furtuna,
Noaptea mea s-o laşi aprinsă,
De pe ceruri să-mi furi luna,
Să-mi săruţi geana închisă.

Să-mi aşezi în palme lumea,
Să-mi aprinzi cerul de stele,
Să mă laşi să tulbur noaptea,
Gânditorul meu, cu ele!

Şi să zbor pe norii vremii,
Să m-afund în ei şi, poate,
Răscolită de furtună,
Să vreau a mai stinge-o noapte.

Te privesc cum seduci luna,
Cum aşezi în păru-mi stele
Şi te mai iubesc o dată
Pentru visele-mi rebele.

(marţi, 23 martie 2004)

Peisaj

Se sfâşie cerul în fâşii de mătase
Şi noaptea-mi se plânge cu fulgi grei de nea.
Ceasornicul timpul refuză a-l bate
Şi clipa m-apasă din ce în ce mai grea.

Furtuna din suflet îngheaţă cuvinte,
Avalanşe imense se produc pe pământ,
Prăpastia eului meu se-adânceşte
Şi mintea-mi porunceşte să uit cine sunt.

(duminică, 8 ianuarie 1995)

Cat te-am iubit ...

Cât te-am iubit, numai eu ştiu...
În nopţile când dam crezare
Acelor vise de smarald
Ce norii mi le-au şters în mare,

Când nopţi întregi, chiar de am vrut,
Nu am putut ochii-a închide,
Când îngeri zeci am ars pe rug
De-atât amar şi dor de tine!

Şi cât aş vrea o clipă doar
Timpu-napoi să pot întoarce...
Mi-e sufletul de stele ars,
Căzute din înalt cu toate!

(joi, 28 septembrie 2006)

Esti

Eşti ploaia ce-mi bate
Cu degetul la uşă
Şoptindu-mi dulce:
Iată-am venit,
Eşti gândul ce-mi zboară
Adesea din minte
Către seninul nemărginit.
Eşti vântul ce adie
Printre florile albe
Şi care apleacă
Vis de copaci,
Eşti norii ce-adesea
Se-adună deasupră-mi
Şi-mi udă fiinţa-mi
Cu flori roşii de maci.
Eşti raza de lună
Care noaptea străbate
Până în colţul
Unde eu dorm,
Lumina ei dulce
Ce-mi mângâie fruntea,
Sărutul ei dulce de
„Somn uşor”.
Eşti râul izvorând
Din adâncuri de munte
Croindu-şi drum aprig
Printre stâncile reci
Şi laşi atâtea maluri
Să îţi suspine-n urmă-ţi.
Nu-i piatră să te-oprească,
Tot mai departe treci.
Eşti visul care face
Să crească-n om speranţe
Şi care-a doua zi
Dispare-n infinit,
Eşti chipul ce-mi surâde
În fiecare seară:
Eşti înger şi eşti demon
Pierdut în labirint.
Eşti călător prin viaţă
Şi astfel vei rămâne,
Cutreierând destine,
Croindu-ţi propriul drum
Şi vei pleca din nou
Precum un zbor de înger
Spre alte zări albastre
Cu vise de demult.

(1991)

EŞTI

Eşti ploaia ce-mi bate
Cu degetul la uşă
Şoptindu-mi dulce:
Iată-am venit,
Eşti gândul ce-mi zboară
Adesea din minte
Către seninul nemărginit.
Eşti vântul ce adie
Printre florile albe
Şi care apleacă
Vis de copaci,
Eşti norii ce-adesea
Se-adună deasupră-mi
Şi-mi udă fiinţa-mi
Cu flori roşii de maci.
Eşti raza de lună
Care noaptea străbate
Până în colţul
Unde eu dorm,
Lumina ei dulce
Ce-mi mângâie fruntea,
Sărutul ei dulce de
„Somn uşor”.
Eşti râul izvorând
Din adâncuri de munte
Croindu-şi drum aprig
Printre stâncile reci
Şi laşi atâtea maluri
Să îţi suspine-n urmă-ţi.
Nu-i piatră să te-oprească,
Tot mai departe treci.
Eşti visul care face
Să crească-n om speranţe
Şi care-a doua zi
Dispare-n infinit,
Eşti chipul ce-mi surâde
În fiecare seară:
Eşti înger şi eşti demon
Pierdut în labirint.
Eşti călător prin viaţă
Şi astfel vei rămâne,
Cutreierând destine,
Croindu-ţi propriul drum
Şi vei pleca din nou
Precum un zbor de înger
Spre alte zări albastre
Cu vise de demult.