29.08.2010 Tribut MJ Herastrau / Stirile ProTV

Celebrating 52th's MJ Anniversary on Michael Jackson Alley Herastrau Park Bucharest, ROU

Celebrating 52th's MJ Anniversary in AFI Cotroceni Bucharest, ROU

Ziua MICHAEL JACKSON: 29-Aug-2010

MTV si ProFM Michael Jackson te cheama sa dansezi The Drill alaturi de fanii Regelui Muzicii Pop, pe 29 August, in ziua in care Michael ar fi implinit 52 de ani!



MTV si ProFM Michael Jackson te cheama sa dansezi The Drill alaturi de fanii Regelui Muzicii Pop, pe 29 August, in ziua in care Michael ar fi implinit 52 de ani!

Celor 50 de membri ai Fan Clubului Michael Jackson din Bucuresti li s-au mai adaugat fani ai Regelui din Brasov, Caracal si Ploiesti, astfel ca grupul de fani care va dansa The Drill a ajuns la 75 de persoane.

Mai mult decat atat, astfel de evenimente se vor organiza in Franta, Statele Unite, Germania sau Japonia, in timp ce pe retelele de socializare a prins contur a miscare internationala care are drept scop pastrarea in istorie a datei de 29 august ca Ziua Michael Jackson.

Fanii din Romania se vor aduna si vor dansa pe cele mai cunoscute piese ale lui Michael, Smooth Criminal, Dangerous si Billie Jean, si vor incheia momentul cu The Drill, un dans inedit numit asa chiar de catre Rege.

Tributul, care va avea o durata de aproximativ 10 minute, se va incheia cu un dans pe piesa They Don't Care About Us al celor 50 de membri.

Evenimentul se va repeta in 5 locatii, dupa cum urmeaza:

Afi Palace Cotroceni – ora 14:00
Centrul vechi – str. Eugen Carada – ora 16:00
Parcul Tineretului, intrarea dinspre Sincai – ora 17:00
Statia de metrou Piata Unirii 1 – ora 18:00
Aleea Michael Jackson, Parcul herastrau – ora 19:30

Vino si tu alaturi de MTV, ProFM Michael Jackson si fanii Regelui sa dansezi The Drill! In cazul in care nu vei putea ajunge, vei putea urmari LIVE pe mtv.ro si profm.ro dansul fanilor de la AFI Palace, de la ora 14:00.

sursa: http://www.mtv.ro/stiri/muzica/mtv-si-profm-michael-jackson-te-cheama-sa-dansezi-the-drill-alaturi-de-fanii-regelui

Vise rebele

Te-am chemat să stingi furtuna,
Noaptea mea s-o laşi aprinsă,
De pe ceruri să-mi furi luna,
Să-mi săruţi geana închisă.

Să-mi aşezi în palme lumea,
Să-mi aprinzi cerul de stele,
Să mă laşi să tulbur noaptea,
Gânditorul meu, cu ele!

Şi să zbor pe norii vremii,
Să m-afund în ei şi, poate,
Răscolită de furtună,
Să vreau a mai stinge-o noapte.

Te privesc cum seduci luna,
Cum aşezi în păru-mi stele
Şi te mai iubesc o dată
Pentru visele-mi rebele.

(marţi, 23 martie 2004)

Peisaj

Se sfâşie cerul în fâşii de mătase
Şi noaptea-mi se plânge cu fulgi grei de nea.
Ceasornicul timpul refuză a-l bate
Şi clipa m-apasă din ce în ce mai grea.

Furtuna din suflet îngheaţă cuvinte,
Avalanşe imense se produc pe pământ,
Prăpastia eului meu se-adânceşte
Şi mintea-mi porunceşte să uit cine sunt.

(duminică, 8 ianuarie 1995)

Cat te-am iubit ...

Cât te-am iubit, numai eu ştiu...
În nopţile când dam crezare
Acelor vise de smarald
Ce norii mi le-au şters în mare,

Când nopţi întregi, chiar de am vrut,
Nu am putut ochii-a închide,
Când îngeri zeci am ars pe rug
De-atât amar şi dor de tine!

Şi cât aş vrea o clipă doar
Timpu-napoi să pot întoarce...
Mi-e sufletul de stele ars,
Căzute din înalt cu toate!

(joi, 28 septembrie 2006)

Esti

Eşti ploaia ce-mi bate
Cu degetul la uşă
Şoptindu-mi dulce:
Iată-am venit,
Eşti gândul ce-mi zboară
Adesea din minte
Către seninul nemărginit.
Eşti vântul ce adie
Printre florile albe
Şi care apleacă
Vis de copaci,
Eşti norii ce-adesea
Se-adună deasupră-mi
Şi-mi udă fiinţa-mi
Cu flori roşii de maci.
Eşti raza de lună
Care noaptea străbate
Până în colţul
Unde eu dorm,
Lumina ei dulce
Ce-mi mângâie fruntea,
Sărutul ei dulce de
„Somn uşor”.
Eşti râul izvorând
Din adâncuri de munte
Croindu-şi drum aprig
Printre stâncile reci
Şi laşi atâtea maluri
Să îţi suspine-n urmă-ţi.
Nu-i piatră să te-oprească,
Tot mai departe treci.
Eşti visul care face
Să crească-n om speranţe
Şi care-a doua zi
Dispare-n infinit,
Eşti chipul ce-mi surâde
În fiecare seară:
Eşti înger şi eşti demon
Pierdut în labirint.
Eşti călător prin viaţă
Şi astfel vei rămâne,
Cutreierând destine,
Croindu-ţi propriul drum
Şi vei pleca din nou
Precum un zbor de înger
Spre alte zări albastre
Cu vise de demult.

(1991)

Happy 35th B-day!

Adica, la multi ani mie! :D

Dupa doua saptamani super de concediu, in care am "aterizat" si pe la mare vreo 6 zile, m-am razboit impreuna cu sora mea, Aida, cu valurile marii (care, intre noi fie spus, ne-au cam biruit, da' le mai dadeam si noi cate un cot in cap :D) - adica m-am super-brotacit - azi, in prima zi de re-munca, fetele, colegele mele nebunatice, m-au sarbatorit la birou. Si nu asa, pe uscat, ci cu un tort super, la care nu m-as fi gandit nici macar o clipa :D - cu imaginea lui Juan si Monica (Eduardo Palomo & Edith Gonzalez din Corazon Salvaje 1993). Am fost supe-extra-nemaipomenit de incantata! Pentru ca a fost o surpriza super, la care nu m-am gandit nici macar o fractiune de secunda :)

Te-as fi putut iubi - o vesnicie!

Te-aş fi putut iubi - o veşnicie.
Ţi-aş fi adus amurgul violet
Să te scalzi în el…
Te-ai fi pierdut cuprins de-a lui beţie
În stele,-n constelaţii,
În mister.

Azi totul a rămas o-nchipuire.
Soarele meu căldura şi-a risipit
Demult.
În valsul vienez ce-mbrăţişează firea,
Ne-am risipit şi-n spaţiu,
Ne-am pierdut.

În versul de iubire ce ţi l-am scris aseară,
Am adunat iubirea şi ura
La un loc.
Şi ţi-am şoptit: “Iubeşte! Şi-ţi dărui nemurirea,
Cu zâmbete şi lacrimi,
Cu amintiri de foc.”

Dar ai şoptit: “Uitare!”… şi vraja se destramă.
Azi suntem ca şi ieri
Doi simpli trecători.
Plutim pe strada vieţii cu piedici, fără capăt,
În sfâşiate zdrenţe –
Bieţi luptători.

(sâmbătă, 9 octombrie 1993)

Vinovat

Te-ntrebi de ce se-ndoaie copacii?
A trecut pe-acolo dragostea mea.
Te-ntrebi de ce se scutură florile?
A trecut pe-acolo gândul meu.
Te-ntrebi de ce mor păsările...
A căzut peste ele privirea mea.
Te-ntrebi de ce nu mai răsare soarele...
L-a topit lacrima mea.
Nu te-ntrebi unde este steaua noastră?
Am alungat-o din Calea Lactee
Şi-au ars-o flăcările dorului meu.
Nu te-ntrebi unde este Luna,
De ce nu mai apar stelele?
Le-a ucis inima ta.
Şi mai mă-ntrebi care îţi este vina?
Că te-ai născut şi m-ai lăsat
Să te iubesc.

(luni, 3 mai 1993)

Ai suflet tu?

A ta să fie umbra-aceea?
Sau doar mi-e tare dor de tine...
Aş vrea să nu mai simt durerea
Când noaptea cade peste mine!
Să uit că am iubit şi astăzi,
Când am rămas să schimb o lume,
Să nu îmi mai clădesc palate
Fără de timp, fără de nume.
Căci eu o viaţă sunt şi-atât de goală
E lumea mea fără de tine...
Îţi aminteşti cum sear-de seară-ţi
Şopteam: ''Mi-e-atât de dor de tine!''??
Îţi aminteşti cum eu din lacrimi
Clădeam crenele de lumină,
Cum stele răscoleam din patimi
Să-ţi fie ţie viaţa plină?
Şi iară m-am pierdut în noapte
Când braţele-am întins spre tine...
Din vise mi-am clădit palate
Şi-n ochi ţi-am aşternut iubire...
Îţi aminteşti cum cerul nopţii
Eu l-am pictat cu chipul tău?
Azi îngeri reci îmi plâng cu stele...
Ai suflet tu?? Să cred, mi-e greu!!

(2008)

Lacrimile cerului meu

Ştiu că-n seara asta cerul
E trist şi plin de stele.
Te-ai întrebat câtă tristeţe oare
Ascunde
Un suflet
Care umple un cer
De lacrimi?
Te-ai întrebat în miez de noapte
Ce sunt stelele?
Nu ai privit cerul niciodată
Cu lacrimi în ochi
Pentru ca apoi, când ţi-ai adus mâna la gene,
Să nu mai simţi lacrimi
Şi să fii uimit de cât de repede
Au apărut
Stelele?
Ce sunt stelele?
Sunt petale de flori,
Sunt lacrimi de iubire,
Sunt stropi de rouă
Sau picături
De nefericire.
Stelele sunt lacrimi reci
În seri de primăvară,
Sunt lacrimile sufletului meu,
Iar sufletul meu e
Cerul.
Întotdeauna sângerând la apus.

(miercuri, 18 ianuarie 1995)

Umbra unui vis

Ce pot să-ţi spun când ştiu că noaptea
În mine valuri reci destramă?
Cum pot să cânt, când tot apusul
Din ceruri stele îmi doboară?

Şi cum să vreau să cer iubire
Când am uitat iertare-a cere,
Când am strivit în palmă vise
De umbre rătăcind prin ele?

Ce pot să vreau când ştiu că ploaia
Nu-mi va mai şterge-n veci păcate,
Că am primit sărutul nopţii
Şi m-am lăsat purtat de şoapte,

Că încă mai visez la stele
Cu curcubeu şi clar de lună,
Că-n suflet strâng iubiri rebele
În care doru-mi se îngână?

Şi braţele-mi întind spre ceruri
Cerşind a nopţilor iertare...
Din vise mă trezesc şi-n vise
M-afund din nou în cer de mare.

(vineri, 01 octombrie 2004)

Deasupra lumii

M-am născut din petale de trandafir,
Brodate cu fire de soare, unite cu fire de lună
Şi m-am aşezat să mă odihnesc
Pe curcubeul născut din tăcerea stelelor.

Mi-am deschis braţele să pot cuprinde în ele
Polenul dimineţii împrăştiat în nori de diafan
Şi am simţit pe obraz lacrima apusului
Rănit de liniştea vântului de toamnă.

În miez de noapte s-au aşezat lângă mine
Gândurile pierdute ale unui zâmbet
Şi din mulţimea fulgilor de zăpadă
Am cules unul care să-mi poată şterge păcatele.

Priveam uimită cum în palma mea
Înflorea pentru întâia dată un bob de speranţă
Şi-atunci am jurat la altarul dragostei
Că n-am să mai cred în poveştile cu Feţi-Frumoşi.

Dar undeva, departe de lume, ştiu că şi azi
Mai aşteaptă să fie salvată o Ileana Cosânzeana.

(luni, 27 mai 1996)

Labirint

Nu spune nimic! Îmi place tăcerea
Chiar dacă-n timpane-mi aud al meu gând.
Ce noapte! Ce stele! Cum arde durerea!
Ce sumbru şi trist se-aude-al meu cânt!

De dincolo de zâri cade peste lume
Acelaşi curcubeu. Ştiu, noi l-am înălţat.
Îţi mai aduci aminte? Vroiam ca al tău nume
Apusului să-l dau. Tu, însă, ai plecat.

Mi-ai spus că vrei zâmbet, eu ţi-am dat fericire.
Mi-ai spus că vrei stele şi ţi-am dat ceru-ntreg.
Ţi-am dat răsăritul şi-apoi ţi-am dat iubire.
De ce mi le-ai cerut? Mi-e greu să înţeleg.

(aprilie 1998)