EŞTI

Eşti ploaia ce-mi bate
Cu degetul la uşă
Şoptindu-mi dulce:
Iată-am venit,
Eşti gândul ce-mi zboară
Adesea din minte
Către seninul nemărginit.
Eşti vântul ce adie
Printre florile albe
Şi care apleacă
Vis de copaci,
Eşti norii ce-adesea
Se-adună deasupră-mi
Şi-mi udă fiinţa-mi
Cu flori roşii de maci.
Eşti raza de lună
Care noaptea străbate
Până în colţul
Unde eu dorm,
Lumina ei dulce
Ce-mi mângâie fruntea,
Sărutul ei dulce de
„Somn uşor”.
Eşti râul izvorând
Din adâncuri de munte
Croindu-şi drum aprig
Printre stâncile reci
Şi laşi atâtea maluri
Să îţi suspine-n urmă-ţi.
Nu-i piatră să te-oprească,
Tot mai departe treci.
Eşti visul care face
Să crească-n om speranţe
Şi care-a doua zi
Dispare-n infinit,
Eşti chipul ce-mi surâde
În fiecare seară:
Eşti înger şi eşti demon
Pierdut în labirint.
Eşti călător prin viaţă
Şi astfel vei rămâne,
Cutreierând destine,
Croindu-ţi propriul drum
Şi vei pleca din nou
Precum un zbor de înger
Spre alte zări albastre
Cu vise de demult.

La multi ani 8 Martie 2010!

Tuturor femeilor din aceasta lume si mod deosebit mamei si surorii mele :)

Azi, macar azi, lasati grijile de zi cu zi si bucurati-va de aceasta minunata zi care va apartine in totalitate...

Meritati mult mai mult decat acest modest buchet de flori, meritati milioane de pogoane cu flori...si tot n-ar fi de ajuns!

LA MULTI ANI!

FILĂ DE JURNAL (III - dor de iarna copilăriei mele)

Afară ninge. O iarnă ca pe vremea când eram noi copiii. Demult n-am mai avut o astfel de iarnă.



Îmi era dor de imensitatea asta de zăpadă, în ciuda viscolului şi a frigului greu de afară. Şi mi-e dor de zilele când stăteam pe-afară să ne jucăm "cazarme", până ne îngheţau degetele de la mâini şi de la picioare şi noi, deşi nu le mai simţeam, nu ne dam răpuşi şi ne băteam cu bulgări de zăpadâ până seara târziu, când ieşea mama pe geam şi ne chema să venim acasă.

Eram o grămadă de copiii. Acum, nu mai e niciunul. Ce s-o fi întâmplat cu lumea asta?

Strada din faţa blocului pe care noi o transformam în derdeluş, acum e plină de maşini care merg sau care staţionează în staţia de taxiuri. Şi ce mai pantă abruptă ni se părea atunci! Şi ce mică mi se pare acum!

Au trecut ani de când n-am mai făcut un om de zăpadă.

Mă uit pe geamul trenului şi nu mă opresc să mă minunez de cât de frumos poate fi afară. Alb cât vezi cu ochii. Atât de alb, atât de luminos, atât de pufos, că-mi simt sufletul liniştit. O linişte albă, o linişte frumoasă, o linişte albă ca zăpada de afară.

Ce frumos să fii copil! Să nu ai nicio grijă, să ştii să te bucuri de lucrurile mărunte.

Îmi era dor de o astfel de iarnă. Îmi era dor să îmi simt sufletul zâmbind.



Mi-e dor de o zi ca asta de iarnă la ţară. De maia făcând turtiţe pe vatră. De Revelioanele făcute la Bistreţ, când ne strângeam zeci şi făceam planuri ce să cumpărăm de mâncat, de băut, când plecam în gaşcă să colindăm să facem bani şi să mai petrecem încă 2 - 3 zile, până la Sfântul Ion.

Toate astea au rămas undeva, în urmă, şi uite-aşa îmi dau seama cât de singură sunt în Bucureşti. De-aia sufletul meu tresaltă de bucurie ori de câte ori mă întorc în Craiova: pentru că aici sunt toţi cei dragi mie, toţi cei cu care eu am crescut, am râs, am plâns, am visat.

Mâine este 8 februarie. Şi 35 de ani ...

(duminică, 7 februarie 2010)

Proconsul - Calatorul

I:
Unde mergi, ma intreaba gandul
Si de ce nu mai astept
Poate sa-i raspunda vantul
Ce cutreiera pamantul
Unde am sa ma indrept...
Peste pasii mei se-asterne
Praful unei mari iubiri
Juramintele eterne rostite pe alte perne
Sunt doar amintiri...

Refren:
Am sa rog pe cer
Sa m-ajute el
Sa ma vindece de tine...
Amintirea ta
Si speranta mea
Toate plang inchise in mine...

II:
Las in urma mea pe strada
Banca unde ne-am iubit
N-a fost nimeni sa ne vada
Cine ar fi putut sa creada
Un indragostit...
Astazi inteleg ce-nseamna
Sa traiesti neimplinit
Numai gandul ma indeamna
In apus tarziu de toamna
Catre infinït...

Refren(x2):..

WHO'S BAD

Miercuri, 17. Mar 2010, 19:00
Sala Palatului, Bucuresti, Romania
http://www.eventim.ro/portal/ro/muzica/rock_pop/whos_bad/62097/

In data de 17 martie 2010, la Sala Palatului legenda “Michael” merge mai departe! Trupa tribut no1 in lume - WHO’S BAD a inclus in turul sau mondial si Bucurestiul! Aceasta trupa s-a nascut din dorinta de a reconstrui intregul brand Michael! WHO’S BAD este singura recunoscuta de insusi regele pop! Acestia vor sosi la Bucuresti pentru un show ce isi propune a fi de neuitat pentru fanii lui Michael!

Si pentru admiratorii lui Connect-R se pare ca va fi o seara frumoasa, deoarece el este cel care deschide acest concert! Acesta a promis ca va pregati impreuna cu dansatorii lui cateva surprize celor ce vor fi prezenti la eveniment! Unul dintre dansatorii lui este coregraf iar ceilalti sunt campioni europeni la diferite concursuri de dans! Connect-R a acceptat bucuros invitatia, dezvaluind faptul ca megastarul i-a influentat cariera inca de la inceput si ca prima data cand a urcat pe o scena a fost in clasa a V-a, cand a dansat in fata tuturor colegilor de la scoala pe piesa Billie Jean!

Who’s Bad – Cine sunt ei? Un grup format din 7 persoane, ce a fost fondat acum 6 ani de catre Vamsi Tadepalli pentru a recrea muzica, coregrafia, pe scurt - legenda Michael Jackson, din zilele cand facea parte din Jackson 5 pana cand facea furori cu Thriller! In aceasta trupa exista 2 sosii ale lui Michael, si amandoi canta la fel ca el! Baietii sustin anual cate 150 de concerte in toata lumea, de la Singapore la Birmingham si New York, majoritatea fiind sold-out cu mult timp inainte. Cand acestia sunt pe scena se vad foarte clar asemanarile dintre ei si Michael si toata lumea conchide: “Sunt uimitori!”

Numele formatiei vine de la titlul piesei lui Michael, BAD!
Michael spunea in Moonwalk, autobiografia lui din 1988 ca Bad este o piesa despre strada. Este vorba despre un copil din cartier care este nevoit sa plece la o scoala privata. Intr-o zi se intoarce la copiii din vechiul cartier dar acestia se poarta urat cu el. Michael canta: “I’m bad, You’re bad, Who’s bad, Who’s The Best?”

Pentru a-si imbunatati performantele, baietii au luat lectii chiar de la coregraful lui Michael - Travis Payne si de la unul dintre dansatorii regelui - Frank Gatson, care in prezent este coregraful lui Beyonce!

Show-ul lor de 90 de minute include toate melodiile cunoscute ale lui Michael Jackson: ABC, Another Part of Me, Bad, Beat It, Ben, Billie Jean, Black or White, Blame it on the Boogie, Butterflies, Can You Feel It, Dancing Machine, Dirty Diana, Don’t Stop Til You Get Enough, Earth Song, The Girl is Mine, Human Nature, Heartbreak Hotel, I Can’t Help It, I’ll Be There, I Want You Back, Jam, The Lady in My Life, The Love you Save, Man in the Mirror, Never Can Say Goodbye, Off the Wall, PYT, Remember the Time, Rock With You, Shake Your Body Down, She’s Out of My Life, Smooth Criminal, Thriller, Wanna Be Startin’ Something, The Way You Make Me Feel, Working Day and Night, You Are Not Alone, You Rock My World.

Categorii Pret
Categoria I - 260,00 RON
Categoria II - 220,00 RON
Categoria III - 180,00 RON
Categoria IV - 130,00 RON
Categoria V - 80,00 RON

Corazon Salvaje (1993)

Nu cred ca am sa pot exprima vreodata in cuvinte tot amalgamul de sentimente pe care mi-l trezeste aceasta telenovela, fie si prin simpla privire a unor imagini amintindu-mi de aceasta minutata poveste.

Pentru mine, nu va mai exista niciodata nicio alta telenovela la fel de perfecta. Pentru simplul fapt ca lucrurile Dumnezeiesti ne sunt date sa le traim o singura data in viata, altfel s-ar transforma in banal, in comun.

Uneori, mi-e atat de dor de ea, de Eduardo si de Edith ca Juan si Monica de Altamira, un dor atat de nebun, ca doare!

Si doare cu atat mai mult cu cat vad ca se promoveaza non-valoarea in detrimentul a ceea ce a fost si mereu va fi cea mai buna telenovela a tuturor timpurilor.

Corazon salvaje para siempre!!!

DUMINICĂ - ZI DE VISARE

Mi-am clădit speranţe, aşa cum îşi clădeşte fiecare om. Unele s-au împlinit. Altele... s-au topit aşa cum se topeşte de căldura soarelui un biet fulg de zăpadă.

Astăzi minunile s-au stins. M-am aruncat în braţele visării nemărginite şi am uitat că minuni azi nu mai sunt. Am căzut. Am căzut şi m-am sfărâmat în uitare. Şi n-am mai ştiut să m-adun. Şi-am plâns. Şi stelele s-au stins cu toate.

Şi am rămas fără stele....

Am pornit la drum. Încotro? Nu ştiam nici eu unde. Rugam numai asfaltul să-mi ierte cutezanţa de a-i sfărâma liniştea şi iubirea sub tălpile groase ale ghetelor mele.

Şi mi-a strigat:
- Sărmane, omule! Te compătimesc. Ţi-aş da din tăria mea, dar mi-e teamă că voi ajunge o cârpă ca tine!

Am plecat. Vroiam să ajung în peşterile de umbră ce se ridicau deasupra pădurilor de măslini. Vroiam să-mi găsesc pacea şi dorinţa de a trăi.

....Dar m-am trezit....