POVESTE AMARA DE TOAMNA

Astăzi m-am trezit ţinând în palmă
Fire de nisip albastre ca tăcerea nopţii
Şi soarele-a apus în roua amăgirii
Pe care cerul şi-a aruncat-o în păcat.
Mă binecuvântează somnul ploioaselor uitări
Ascunse în coloane infinite de trădare
Şi-mi arde albul sufletului cuvântul
Dimineţii care s-a născut din haos.
În inima mea se bat pentru supravieţuire
Gândurile negre ale unui cântec
Şi-n tangoul petalelor de porţelan
Se pierde tăcută şi prea înroşită marea.
E ziua când norii se nasc din candoare
Mai violetă ca apusul unui amurg târziu
Şi visătorul nopţii, în caleaşca lui de humă,
Nu e decât un simplu trecător al vieţii.
Pe strunele viorilor aştăzi se zbate pieirea,
Reînviată de cei ce nu mai ştiu să iubească
Şi din adâncul nesecat al suferinţei,
Se mai naşte astăzi un copil care să plătească,
Păcatele părinţilor săi incompatibili.

(joi, 16 noiembrie 1995)

ARIPI DE INGER

Ai smuls sufletul din mine,
Munţii toţi i-ai şters cu el
Şi mă-ntreb când seara vine
Cum de vrei s-ajungi la cer?!
Stelele s-au stins cu toate,
Visele-au murit demult.
Şi din aripi larg deschise
Flăcări stinse au căzut.
Te-am iubit mai mult ca marea.
Te-am dorit să fii al meu.
În braţe-am vrut să ascund zarea,
Să fur culori din curcubeu,
Cerul întreg să-l scriu cu ele,
Luceafărul să îl ascund,
Din aripi largi să nasc iar stele
Când vremea mea va fi trecut.

(vineri, 7 februarie 2003)

E CA SI CUM...

E ca şi cum văzduhul s-ar fi desprins în două
Şi norii de mătase căzut-au din înalt…
E ca şi cum deşertul adună-n frunze rouă
Şi plouă, dar nisipul rămâne tot uscat.

E ca şi cum trecutul răsare din ruine
Şi-mi este dor de visul ce l-am crezut uitat.
Şi iar mă doare noaptea ce stelele-mi apune
Trişti îngeri fără aripi de vină m-au spălat.

E ca şi cum întregul ar fi lipsit de-o coardă
Să-i fie dat ca-n vreme s-o caute mereu…
Şi iar mi-e dor de tine, aşa ca altădată,
Când mai visam că-n lume suntem doar tu şi eu.


(vineri, 9 februarie 2001)

Singuratate ...

Ce pustiu tăcut!
Noaptea şi-a lăsat asupra mea
Amintirile şi-atâtea stele
Încă neaprinse.
De ce m-ai ajutat să mă caţăr
Până la curcubeul
Speranţei mele
Dacă ştiai că îngerii
Vor veni să-ţi ceară-napoi seva
Şi-ai să mă laşi
Să cad?
Ce noapte târzie!
Nu. Nu afară – aici,
Mult mai aproape de mine –
În sufletul meu.
Am mai murit o dată.
A zecea oară,
A suta oară,
Poate a mia oară.
Nici eu nu mai ştiu.
Am îmbătrânit de tăcere
Şi-mi simt sufletul atât de departe
De mine.
De ce m-ai risipit
Şi tu?

(marţi, 5 mai 1998)

Hold me for a while - Rednex

Am descoperit ieri melodia asta. Si de atunci, o ascult pe "repeat" de zeci de ori. - Miss you so, my angel!! :(



Hold, hold me for a while
I know this won't last forever
So hold, hold me tonight
Before the morning takes you away

Hold, hold me for a while
Before the morning takes you away

We're in eachothers armes
Soon we're miles apart
Can you imagine how I'll miss,
Your touch and your kiss?
Short moments of time
We have left to share our love

Hold, hold me for a while
I know this won't last forever
So hold, hold me tonight
Before the morning takes you away

Hold, hold me now,
From dusk to dawn all night long
Save, save me now,
A short moment of time

Hold, hold me for a while
I know this won't last forever
So hold, hold me tonight
Before the morning takes you away,
Takes you away ....

DUMINICĂ - ZI DE VISARE

Mi-am clădit speranţe, aşa cum îşi clădeşte fiecare om. Unele s-au împlinit. Altele... s-au topit aşa cum se topeşte de căldura soarelui un biet fulg de zăpadă.

Astăzi minunile s-au stins. M-am aruncat în braţele visării nemărginite şi am uitat că minuni azi nu mai sunt. Am căzut. Am căzut şi m-am sfărâmat în uitare. Şi n-am mai ştiut să m-adun. Şi-am plâns. Şi stelele s-au stins cu toate.

Şi am rămas fără stele....

Am pornit la drum. Încotro? Nu ştiam nici eu unde. Rugam numai asfaltul să-mi ierte cutezanţa de a-i sfărâma liniştea şi iubirea sub tălpile groase ale ghetelor mele.

Şi mi-a strigat:
- Sărmane, omule! Te compătimesc. Ţi-aş da din tăria mea, dar mi-e teamă că voi ajunge o cârpă ca tine!

Am plecat. Vroiam să ajung în peşterile de umbră ce se ridicau deasupra pădurilor de măslini. Vroiam să-mi găsesc pacea şi dorinţa de a trăi.

....Dar m-am trezit....

DOR DE VIAŢĂ

Am stat o noapte-ntreagă să admir nemărginirea.
Lumina lunii se juca prin fiecare şuviţă a părului meu.
În ochii mei se oglindeau stelele,
Iar buzele mi-au fost sărutate
De vântul acesta cald al cerului de vară.

Am încercat să te găsesc pe tine, jumătate a sufletului meu
Pe care, într-un moment de rătăcire tristă,
Am pierdut-o.

Am întins braţele goale în negura adâncă a nopţii,
Sperând că voi găsi acolo
Silueta târzie a sufletului tău
Şi să umplu cu ea
Dorul acesta nebun de dragoste sinceră,
De dragoste pură.

Dar am uitat că noaptea aşternuse uitarea
Peste sufletul meu, peste sufletul tău,
Peste visele de iubire ale lumii întregi.

Tot aici sunt, cu sufletu-mi stând în genunchi,
Aşteptând să treacă potopul.
Potopul uitării de ieri.

"Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu - creanga ta de aur. Tu - frunza mea albastră." *

Mi-e dor de viaţa mea
De altădată.
Când ştiam să cred în oameni,
Când ştiam să visez.
Când simţeam că trăiesc şi eram
Fericită!


* Savoy ft. Mirabela Dauer - Frunza mea albastră

(miercuri, 02 februarie 2007)