Nici eu nu vreau să-mi fie dor de tine
Şi să m-afund în ierni grele de dor,
Să tot privesc cum ninge peste mine
Cu amintiri şi vise care vor
Să te mai ţină-aici o viaţă şi-nc-o viaţă...
Însă tu pleci făr-a privi-napoi.
Mai trece-o zi, mai trece-o dimineaţă
Şi iară vii şi dori cât pentru doi.
De ce vrei tu să-mi viscoleşti lumina
Şi să îmi arzi iubirea iar şi iar,
De ce îmi plângi şi Soarele şi Luna
Şi stelele-mi închizi pe toate-ntr-un sertar
De dor de vise dulci de altădată
Când alergam desculţi prin valul verii,
Când înfloream toţii vişinii de gheaţă
Şi când topeam tot doru-nstrăinării
Şi mă lăsai să mă cufund în tine
Cu suflet, cu iubire, cu vise şi cu tot
Şi mă-nvăţai cum să clădesc o lume
În care tu-mi erai şi prinţ şi cerşetor?
Afară este-o nouă dimineaţă...
Da, iarăşi te-am visat şi mi-a fost dor
De zâmbetul de cer din altă viaţă
Când strângeam lumea-n braţe fără vreun praf de nor.
(luni, 22.12.2014)
