marți, 21 septembrie 2010

Dor de tine (Gillda Stoian) - volum poezii si eseuri

Se poate cumpara de aici:

http://www.nominalex.ro/94,dor-de-tine-%28gillda-stoian%29.html

http://www.librarie.net/carti/152295/Dor-tine-Gillda-Stoian

http://www.pro-librarie.ro/autor/gillda-stoian--i1539

http://www.manuale-scolare.ro/autor/57621/Gillda-Stoian

"Pentru toate acele clipe in care sufletul meu s-a ridicat dincolo de ceruri, pentru toate clipele in care am zambit si am fost fericita, pentru toate acele clipe in care mi-am pierdut visele fara a intelege macar de ce, pentru povestile mele de iubire in care mereu am fost o "day-time girl" (fata pentru suflet), pentru toate acestea s-a nascut acest volum: o fila de poveste, un eseu, o poema, un cantec pentru tot ce a fost frumos sau trist in viata mea.Un volum de suflet, pentru suflet" (Gillda Stoian).

duminică, 5 septembrie 2010

CHEMARE SI RASPUNS...


Te-am pierdut în gândurile nopţii
Care a uitat să mai viseze
Şi, totuşi, te-am strigat…
Nu mi-au răspuns decât
Paşi îndepărtându-se de la altarul
Dragostei noastre.

Te-am rechemat cu lacrimile de iubire
Care au ars sufletul meu
Şi, totuşi, te-am strigat…
Nu mi-au răspuns decât
Picăturile reci ale gheţarilor topindu-se
La picioarele noastre.

Te-am rătăcit în visurile mele
Care au plecat odată cu tine
Şi, totuşi, te-am strigat…
Dar nu mi-a mai răspuns
Nimeni… Şi-am pierdut
Şi zâmbetul tău pe care-l
Oprisem în colţul inimii mele.

Şi, totuşi, şi azi te mai iubesc.
La fel ca ieri, ca azi,
Ca-ntotdeauna.

(vineri, 26 august 1994)

LUNI - ZI DE SPETANŢĂ



În noaptea asta cerul a plâns cu stele de fericire. Salciile plângătoare şi-au şters lacrimile şi au şoptit cuvinte de dragoste adevărată odată cu tine.

Pe aripa înserării, zborul privirilor născute din şoaptele stelelor se lasă purtat de adierea amurgului târziu spre locurile în care speranţa din sufletele noastre şi-a clădit altarul ei de iubire. Frunzele nu mai dor aşa cum se întâmpla în alte seri, ci sunt numai petale de gând şi în tăcerea nopţii cea târzie, stelele căzătoare lasă să se vadă în urma lor cele opt litere rostite la infinit de glasul gândului meu: te iubesc.

Protejată de braţele tale, tăcerea îşi pierde treptat din intensitate, noaptea uită risipirea, iar vântul plăcut al serilor de mai mă răsfaţă umplându-mi sufletul cu parfumul trandafirilor înfloriţi.

Sunt clipe în care aş merge pe străzile cufundate în noapte fără să am o ţintă anume, aş hoinări numai ore şi ore în şir alături de tine, mână în mână, păstrând cu mine şi strângând la piept fericirea asta pe care am căutat-o atât amar de vreme.

Când buzele tale le-au atins pe ale mele, am avut senzaţia că am fost sărutată de petalele unui trandafir, iar parfumul lor m-au purtat pe nori de diafan spre locuri pe care nu le-am văzut demult, spre locuri ce nu am crezut că pot exista, spre locuri pe care nu le-am văzut niciodată.

Îţi multumesc că m-ai făcut să uit cât de tristă am fost cu o zi înainte.

(luni, 19 mai 1997)

vineri, 3 septembrie 2010

POVESTE AMARA DE TOAMNA



Astăzi m-am trezit ţinând în palmă
Fire de nisip albastre ca tăcerea nopţii
Şi soarele-a apus în roua amăgirii
Pe care cerul şi-a aruncat-o în păcat.
Mă binecuvântează somnul ploioaselor uitări
Ascunse în coloane infinite de trădare
Şi-mi arde albul sufletului cuvântul
Dimineţii care s-a născut din haos.
În inima mea se bat pentru supravieţuire
Gândurile negre ale unui cântec
Şi-n tangoul petalelor de porţelan
Se pierde tăcută şi prea înroşită marea.
E ziua când norii se nasc din candoare
Mai violetă ca apusul unui amurg târziu
Şi visătorul nopţii, în caleaşca lui de humă,
Nu e decât un simplu trecător al vieţii.
Pe strunele viorilor aştăzi se zbate pieirea,
Reînviată de cei ce nu mai ştiu să iubească
Şi din adâncul nesecat al suferinţei,
Se mai naşte astăzi un copil care să plătească,
Păcatele părinţilor săi incompatibili.

(joi, 16 noiembrie 1995)

ARIPI DE INGER



Ai smuls sufletul din mine,
Munţii toţi i-ai şters cu el
Şi mă-ntreb când seara vine
Cum de vrei s-ajungi la cer?!
Stelele s-au stins cu toate,
Visele-au murit demult.
Şi din aripi larg deschise
Flăcări stinse au căzut.
Te-am iubit mai mult ca marea.
Te-am dorit să fii al meu.
În braţe-am vrut să ascund zarea,
Să fur culori din curcubeu,
Cerul întreg să-l scriu cu ele,
Luceafărul să îl ascund,
Din aripi largi să nasc iar stele
Când vremea mea va fi trecut.

(vineri, 7 februarie 2003)

E CA SI CUM...

video


E ca şi cum văzduhul s-ar fi desprins în două
Şi norii de mătase căzut-au din înalt…
E ca şi cum deşertul adună-n frunze rouă
Şi plouă, dar nisipul rămâne tot uscat.

E ca şi cum trecutul răsare din ruine
Şi-mi este dor de visul ce l-am crezut uitat.
Şi iar mă doare noaptea ce stelele-mi apune
Trişti îngeri fără aripi de vină m-au spălat.

E ca şi cum întregul ar fi lipsit de-o coardă
Să-i fie dat ca-n vreme s-o caute mereu…
Şi iar mi-e dor de tine, aşa ca altădată,
Când mai visam că-n lume suntem doar tu şi eu.


(vineri, 9 februarie 2001)