luni, 2 iunie 2014

video


Filă de jurnal (I)


Ai plecat! Eu am rămas în urma ta privindu-te de la fereastra sufletului meu cum te îndepărtai cu fiecare clipă fără să-ţi întorci măcar o dată privirea spre golul pe care l-ai lăsat în urma ta.
Şi, Doamne, cât de dor mi-e de tine!

Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi mereu aşa cum iubeşti prima stea apărută pe cer, aşa cum iubeşti un nou răsărit, aşa cum iubeşti prima picătură de ploaie care-ţi spală obrajii palizi, aşa cum iubeşti primul fulg de nea care ţi se topeşte în palmă!
Ce trist e să mori din dragoste!

Amintirea ta! Ce să fac eu cu ea? Şi priveşte şi tu cum fiecare săptămânã îmi aruncă pe umerii-mi înconvoiaţi de durere povara uitării. E drept?

Să te uit! Ce lucru imposibil mi se cere acum! Şi cât de straniu mi s-ar fi părut acum câteva luni să mi se ceară! Şi, totuţi, azi trebuie să învăţ să te uit. Să te uit pe tine, frumoasa şi nevinovata mea dragoste la prima vedere, singuraticul şi unicul meu vis pe care am îndrăznit să mi-I ridic după ani de zile! Şi dacă voi pica examenul ăsta, ce se va alege de mine?

Închipuie-ţi! Şi eu care vroiam să-i dau apusului numele tău!
Închid ochii. Aş vrea ca totul să se termine. Dar cum? Cum să-mi şterg din memorie zile, melodii, locuri, seri? Cum să te uit?

La răscruce de vânturi! Ce tare doare curentul care te izbeşte violent peste obraji!

Închisă între cei patru pereţi ai camerei mele, am crezut că noaptea mă va îngropa în întunericul ei, dar a doua zi soarele a răsărit din nou şi atunci am ştiut că viaţa mea va continua şi că va trebui să învãţ să mi-o trăiesc tristă şi goală aşa cum a rămas acum când tu nu mai eşti cu mine.

Se spune că şi infinitul are o limită. Eu ... când voi înceta să mai pierd?

(miercuri, 8 octombrie 1977)

video


Nu-mi cere sa uit....


Nu-mi cere sa uit. Ma doare tacerea
Si luna ce stele in noapte imi sfarma.
Ma-ngana trecutul si murmur de vise
Ce viata trecand peste noi le destrama.

Si dor mi-e de soare si valuri de soapte,
De ale noptii crenele de vise -
Cad ingeri furati de aripi si zambet de ape
Mi-apasa cu toate privirile-mi ninse.

Si cum sa pot oare in cer sa-mi asez
Un licar de zambet ce-mi dainuie-n suflet,
Sa nu mi-l ia noaptea, sa nu il mai pierd
Cand zorii ma-ngana cu totii-ntr-un cantec?

Si cum sa fur raze din luna trufasa,
Sa imi pot cladi un ametist de vise
Si-apoi sa pasesc fara teama prin viata
Ca norii n-au sa-mi mai ude ploapele ninse?

Si dor mi-e de trairea de ieri, cand fugara,
Aroma iubirii se cuibarea in suflet.
Cad ingeri uitati de tacere si iara
Ma mustra lumina inchisa-ntr-un sipet.

Dar ziua se ridica la ceruri si iata
Mai trece o noapte de dor si suspine.
Cad fluturi din soare si imense coloane
In suflet se-nalta de dorul de tine.

(17 Sept. 2010)
video


E ca şi cum


E ca şi cum văzduhul s-ar fi desprins în două
Şi norii de mătase căzut-au din înalt…
E ca şi cum deşertul adună-n frunze rouă
Şi plouă, dar nisipul rămâne tot uscat.

E ca şi cum trecutul răsare din ruine
Şi-mi este dor de visul ce l-am crezut uitat.
Şi iar mă doare noaptea ce stelele-mi apune
Trişti îngeri fără aripi de vină m-au spălat.

E ca şi cum întregul ar fi lipsit de-o coardă
Să-i fie dat ca-n vreme s-o caute mereu…
Şi iar mi-e dor de tine, aşa ca altădată,
Când mai visam că-n lume suntem doar tu şi eu.

(vineri, 9 februarie 2001)
video


Drum spre stele

Lasă-mi sufletul să bată
La tărâmul adormirii
Să se lepede odată
De fioarele iubirii

Să renască din tăcere,
Să colinde-albastra zare,
Să se-nalţe-ncet spre ceruri
Şi-apoi să coboare-n mare.

Şi mai lasă-mi răsăritul
Norii grei să mi-i răsfire,
Să mă ude ploaia caldă,
Stropii ei să mă aline,

Să mă curăţe de vise,
De durere şi păcate.
Şi să mă ridic spre stele
Cu greşelile iertate.

(sâmbătă, 10 august 2002)
video


Dor de tine

Cum să striveşti în palme stele,
Când lacrima îşi spune ruga?
Cum să nu cânţi, când de durere
Apusul îşi sărută umbra?
Şi cum să zbori, când curcubeul
Născut din rouă şi tăcere
În noapte îşi culege eul
Din zbuciumul fiinţei mele?

Cum poţi să râzi, când visul plânge?
Şi cum să dormi, când ziua doare?
Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge
Apocalips de dor şi mare?
Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni
Când sufletul dezminte firea?
Cum să iubeşti, când din iubire
Azi strângi la piept doar risipirea?

Cum să fii bun, când totul minte?
Cum să mai ierţi, când totul doare?
Cum poţi să uiţi şoapta fierbinte
Rostită-ntr-un altar de soare?
Şi cum să ceri nemărginirii
Să îţi arate-n larg hotarul
Când nu-i poţi spune fericirii
Că vrei să îţi alunge-amarul?

Cum să te strig, când eşti departe?
Cum să-ţi sărut în vis privirea,
Când tu te temi că zori deşarte
Ţi-aştern în braţe amăgirea?
Şi cum să-ţi spun că doru-n mine
Nu minte şi nici nu trădează
Când tu, tăcut, te-nchizi în tine
Şi nu simţi noaptea că visează?

Cum să te chem, când ştiu că-n noapte
Nu vrei s-auzi a mea chemare...
Cum să nu cad, când eu din şoapte
Nu pot să-nalţ un vis spre soare?
Şi te iubesc aşa cum omul
Iubeşte doar o dată-n viaţă!
Dar eu iar pierd… Şi risipirea
Îngroapă stropii de speranţă.

(luni, 7 iulie 1997)