DOR DE VIAŢĂ

Am stat o noapte-ntreagă să admir nemărginirea.
Lumina lunii se juca prin fiecare şuviţă a părului meu.
În ochii mei se oglindeau stelele,
Iar buzele mi-au fost sărutate
De vântul acesta cald al cerului de vară.

Am încercat să te găsesc pe tine, jumătate a sufletului meu
Pe care, într-un moment de rătăcire tristă,
Am pierdut-o.

Am întins braţele goale în negura adâncă a nopţii,
Sperând că voi găsi acolo
Silueta târzie a sufletului tău
Şi să umplu cu ea
Dorul acesta nebun de dragoste sinceră,
De dragoste pură.

Dar am uitat că noaptea aşternuse uitarea
Peste sufletul meu, peste sufletul tău,
Peste visele de iubire ale lumii întregi.

Tot aici sunt, cu sufletu-mi stând în genunchi,
Aşteptând să treacă potopul.
Potopul uitării de ieri.

"Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu - creanga ta de aur. Tu - frunza mea albastră." *

Mi-e dor de viaţa mea
De altădată.
Când ştiam să cred în oameni,
Când ştiam să visez.
Când simţeam că trăiesc şi eram
Fericită!


* Savoy ft. Mirabela Dauer - Frunza mea albastră

(miercuri, 02 februarie 2007)