E seara în amurg…
Din nou te voi pierde printre umbre,
Din nou voi tresări
La fiecare foşnet ascuns de gând.
Am obosit să tot joc acest stupid rol
În care întotdeauna pierd,
Niciodată nu te pot găsi,
Nu te pot deosebi de umbre…
Am obosit să mă tot găsească
Lumina lunii
Cu mâna întinsă
Cerşindu-ţi iubirea
Mai umilă
Ca ultimul cerşetor
Al străzii…
Mă dor visele,
Mă dor norii,
Mă ucide noaptea,
Mă îngheaţă luna,
Mă sufocă întunericul…
Unde a dispărut soarele?
Cum de am naufragiat
Când marea a fost tot timpul
Atât de calmă?
Mi-e atât de dor de tine!
De ce m-ai risipit din nou?
(vineri, 10 decembrie 1993)
