Numai eu mă simt şi acum "rămasă în trecut"? Numai mie să-mi fie dor de iarba aceea verde, ca de poveste, din acel 23 August la Dunăre? Numai mie să-mi fie dor de ochii aceia care vorbeau verzi şi uscate şi mă făceau să râd din tot sufletul şi din toată inima, neştiind cum să-mi spună că s-au îndrăgostit de mine?
Numai eu să fi rămas blocată în trecut şi să nu-ţi pot uita sărutările şi îmbrăţişările în care sufletul meu pur şi simplu se desprindea de trup pentru a se cuibări în inima ta?
Să fiu numai eu aceea care-şi aminteşte de parcă s-ar fi întâmplat ieri de ziua în care m-ai condus la gară şi ai sfârşit prin a urca şi tu în tren cu mine?
Numai mie să-mi pară rău şi acum, după 17 ani - jumătate din viaţa mea! - că, deşi "depusesei actele la primărie", verighetele noastre nu s-au mai unit în cele din urmă?
Şi să fiu oare numai eu aceea care, după o noapte întreagă în care mi-ai colindat visele şi ai fost atât de aproape de mine încât te-am simţit atât de real, dimineaţa să-mi fie dor nebun de tine şi sufletul să-mi plângă întreaga zi după jumătatea care fusese cândva a lui?
Numai eu să fiu aceea care vrea să rămână blocată în trecut şi să păstreze în suflet amintirea ta, de teamă să nu te piardă?
Aseară am fost din nou împreună, m-ai îmbrăţişat, m-am cufundat în cerul ochilor tăi verzi pe care atât de mult îi mai iubesc încă şi ţi-am şoptit în gând că mi-e atât de dor de tine!! - nu ştiu dacă şi tu m-ai visat sau dacă două suflete atunci când se visează se şi întâlnesc - aşa cum se spune.
Ştiu însă că eu şi azi te mai iubesc: la fel ca ieri, la fel ca-ntotdeauna. Şi fie chiar şi pentru o noapte, sufletul meu a fost fericit pentru cş eu l-am blocat în timp şi aşa a putut fi din nou cu tine!
Cine-a spus că ochii care nu se văd se uită?! Nu ochii care au răscolit cerul sufletului meu de atâtea ori! Nu ochii tăi care pur şi simplu zâmbeau de fericire când ne întâlneam şi care m-au durut atât de tare cu tristeţea lor atunci când ne-am despărţit!
Sunt ochi care au reprezentat întreaga lume la un moment dat în viaţa unui om - aceşti ochi nu se pot uita niciodată! Amintirea lor nu o va şterge nici trecerea timpului, nici furtunile, nici ploile şi nici măcar moartea.
Poate că tu ai fost sufletul meu pereche. Poate că de aceea am rămas blocată în timp alături de ei, ochii tăi.
Poate de aceea ne căutam încă ...
(vineri, 17 aprilie 2009)
