vineri, 7 ianuarie 2011

Candva, undeva, ceva...

Şi…
Nu am crezut că violetele
Îşi vor revărsa vreodată
Amurgul în sufletele noastre.
Şi am trecut prin viaţă
Cu Dragostea de mână,
Cântând, în paşi de vals,
Eu şi dragostea ta.
Şi-am răsărit dinspre Apus,
Crezând că voi putea schimba o lume...
În castelul de dor al nopţii însă,
Ultimele lacrimi se oglindeau în stele
Şi se credeau picături de iubire.
Şi atunci…
M-a risipit, m-am adunat,
M-ai risipit printre nisipuri de gheaţă.
Comete şi stele chicotesc sub pământ.
Sunt gânduri, sunt vise, sunt clipe,
Înscrise în inimi de piatră,
Culese în iarnă, iubite de vânt.
M-am ridicat să mă aplec,
M-am aplecat să mă înclin,
Dar zările se risipiseră toate…
Şi-am alergat în vis
Şi m-am trezit plângând,
Lângă o floare strivită de noapte.
                                         (joi, 16 noiembrie 1995)