Viscolind alte chemări

Adorm cu tine-n gând şi dincolo de noapte
Adun în palme stele, adun în suflet mări,
Mi-e dor de ochii tăi, de ale tale şoapte-
Hai, strânge-mă în braţe şi şterge-mi depărtări

Şi-nvaţă-mă s-ascund în palme Luna-ntreagă
Să nu mă mai privească-n noapte cum alerg
Prin albe risipiri de vise-ndepărtate
Şi cum arzând clădesc din lut alte chemări.

Tu nu îmi mai eşti zbor mai bine de o viaţă.
Mi-ai pus în braţe dorul, te-ai prelungit în nori
Şi mi-ai lăsat furtuna de gânduri ce apasă
Şi-n noapte-mi viscoleşte tot cerul meu de flori

Şi-mi plouă cu petale uscate şi-ngheţate
Şi-mi şuieră acorduri de ploaie şi tăcere.
Am să îmi pun tot dorul în vise ferecate
Şi am să şterg câmpii de dor uitat de vreme

Şi am să-ntorc tăcută o filă de poveste
În care-mi erai cânt, în care-ţi eram zbor.
Azi suntem ca-ntr-un basm cu-a fost şi nu mai este...
Doi simpli trecători prin viaţă visători.

(luni, 22.12.2014)

Sertarul cu vise

Nici eu nu vreau să-mi fie dor de tine
Şi să m-afund în ierni grele de dor,
Să tot privesc cum ninge peste mine
Cu amintiri şi vise care vor

Să te mai ţină-aici o viaţă şi-nc-o viaţă...
Însă tu pleci făr-a privi-napoi.
Mai trece-o zi, mai trece-o dimineaţă
Şi iară vii şi dori cât pentru doi.

De ce vrei tu să-mi viscoleşti lumina
Şi să îmi arzi iubirea iar şi iar,
De ce îmi plângi şi Soarele şi Luna
Şi stelele-mi închizi pe toate-ntr-un sertar

De dor de vise dulci de altădată
Când alergam desculţi prin valul verii,
Când înfloream toţii vişinii de gheaţă
Şi când topeam tot doru-nstrăinării

Şi mă lăsai să mă cufund în tine
Cu suflet, cu iubire, cu vise şi cu tot
Şi mă-nvăţai cum să clădesc o lume
În care tu-mi erai şi prinţ şi cerşetor?

Afară este-o nouă dimineaţă...
Da, iarăşi te-am visat şi mi-a fost dor
De zâmbetul de cer din altă viaţă
Când strângeam lumea-n braţe fără vreun praf de nor.

(luni, 22.12.2014)