E ca şi cum


E ca şi cum văzduhul s-ar fi desprins în două
Şi norii de mătase căzut-au din înalt…
E ca şi cum deşertul adună-n frunze rouă
Şi plouă, dar nisipul rămâne tot uscat.

E ca şi cum trecutul răsare din ruine
Şi-mi este dor de visul ce l-am crezut uitat.
Şi iar mă doare noaptea ce stelele-mi apune
Trişti îngeri fără aripi de vină m-au spălat.

E ca şi cum întregul ar fi lipsit de-o coardă
Să-i fie dat ca-n vreme s-o caute mereu…
Şi iar mi-e dor de tine, aşa ca altădată,
Când mai visam că-n lume suntem doar tu şi eu.

(vineri, 9 februarie 2001)