Destine


M-am abandonat îngerilor
Când stelele mi le-ai aruncat de pe boltă
Şi mi-ai lăsat în suflet să-mi mocnească
Văpaia amintirilor.

Te port şi-acum cu mine,
Într-un loc aparte al inimii mele
Şi nu ştiu cum, şi nici de ce,
Atâţia ani nu au putut şterge de-acolo
Amintirea ta.

Parcă mai ieri mă cuprindeai în braţe
Şi mă-nvăţai mistuitorul tău sărut
Pentru ca şi acum, după atât amar de vreme,
Să-i mai simt pe buze
Apăsarea.

În braţele-mi deschise am mai cuprins o noapte
În care sufletul meu l-a căutat pe-al tău
Pentru ca măcar în lumea viselor
Să mai poată fi o singură dată
Împreună.

„Peste prima iubire se trece greu,
dar niciodată nu se uită!"

(marţi, 19 septembrie 2006)