Au fost multe clipele in care sufletul meu a stat in genunchi, in care l-am simtit atarnat de coltul lunii ... Au fost multe clipele in care m-am simtit ca ne-apartinand acestei lumi, acestor timpuri. Mereu am pus pe primul loc sufletul si nu am putut niciodata sa calc peste cadavre doar pentru a-mi atinge telul. Am preferat mereu linistea sufleteasca, mustrarii de constiinta.
(foto: Zindy)
Iar cand mi-a fost mai greu, am plecat capul si am preferat ca Doamne-Doamne sa-mi mai adauge o bila alba, decat una neagra, oricat de greu mi-ar fi fost in acel moment.
***Pentru mine nu exista doar jumatate de masura: ori totul, ori nimic. Iar pentru visele in care am crezut, nu am ezitat sa-mi las sufletul calcat in picioare, pentru a nu-mi reprosa mai tarziu ca nu am facut si imposibilul pentru a salva acel vis.
***Si m-am dat la o parte, cu sufletul sfaramat in bucati, cand visul meu a ajuns la final. Dar macar stiu ca am luptat pana in ultima clipa, ca am dat TOT ce am avut si ca mai mult de-atat eu n-am avut ce face, pentru ca restul nu a mai depins de mine.
***Dar nu am renuntat niciodata la un vis, fara a lupta pentru el. De multe ori poate ca am plecat invinsa, dar stiu ca macar am incercat ....
***Pentru toate acele clipe in care sufletul meu s-a ridicat dincolo de ceruri, pentru toate clipele in care am zambit si am fost fericita, pentru toate acele clipe in care mi-am pierdut visele fara a intelege macar "DE CE???", pentru toate acele clipe in care am cazut din inalt si sufletul mi-a fost sfaramat in mii si mii de bucati de abia le-am mai putut aduna pe toate, pentru liniile de aracet alb cu care le-am lipit inapoi si care se mai vad inca, pentru povestile mele de iubire in care mereu am fost o "day-time girl" (fata pentru suflet), pentru acei 17 ani ai mei de care sufletul meu nu a mai vrut sa se dezlipeasca, pentru toate acestea va exista acest blog: o fila de poveste, un eseu, o poema, un cantec pentru tot ce a fost frumos sau trist in viata mea.
***Va fi jurnalul meu de suflet, pentru suflet.
(Sambata, 16-Mai-2009)
***Dar nu am renuntat niciodata la un vis, fara a lupta pentru el. De multe ori poate ca am plecat invinsa, dar stiu ca macar am incercat ....
***Pentru toate acele clipe in care sufletul meu s-a ridicat dincolo de ceruri, pentru toate clipele in care am zambit si am fost fericita, pentru toate acele clipe in care mi-am pierdut visele fara a intelege macar "DE CE???", pentru toate acele clipe in care am cazut din inalt si sufletul mi-a fost sfaramat in mii si mii de bucati de abia le-am mai putut aduna pe toate, pentru liniile de aracet alb cu care le-am lipit inapoi si care se mai vad inca, pentru povestile mele de iubire in care mereu am fost o "day-time girl" (fata pentru suflet), pentru acei 17 ani ai mei de care sufletul meu nu a mai vrut sa se dezlipeasca, pentru toate acestea va exista acest blog: o fila de poveste, un eseu, o poema, un cantec pentru tot ce a fost frumos sau trist in viata mea.
***Va fi jurnalul meu de suflet, pentru suflet.
(Sambata, 16-Mai-2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu