Nu am crezut că violetele
Îşi vor revărsa vreodată
Amurgul în sufletele noastre.
Şi am trecut prin viaţă
Cu Dragostea de mână,
Cântând, în paşi de vals,
Eu şi dragostea ta.
Şi-am răsărit dinspre Apus,
Crezând că voi putea schimba o lume...
În castelul de dor al nopţii însă,
Ultimele lacrimi se oglindeau în stele
Şi se credeau picături de iubire.
Şi atunci…
M-a risipit, m-am adunat,
M-ai risipit printre nisipuri de gheaţă.
Comete şi stele chicotesc sub pământ.
Sunt gânduri, sunt vise, sunt clipe,
Înscrise în inimi de piatră,
Culese în iarnă, iubite de vânt.
M-am ridicat să mă aplec,
M-am aplecat să mă înclin,
Dar zările se risipiseră toate…
Şi-am alergat în vis
Şi m-am trezit plângând,
Lângă o floare strivită de noapte.
(joi, 16 noiembrie 1995)
